646x404Doi reprezentanți ai Guinnes Book au aterizat ieri de dimineață pe aeroportul Otopeni. În grabă, în urma şedinței săptămânale, au fost direcționați către România pentru a monitoriza recordurile agriculturii româneşti. S-a spus scurt. Nu veniți fără confirmarea recordurilor şi, mai ales, menționați clar recordmenii chiar dacă bat câmpii pe arătură! Urmau să participe la vizita plină de gargară a celor doi pasionați de minunile agriculturii autohtone, cunocându-se faptul că aceştia au vaste cunoştințe de a scoate în evidență realizările socialismului târziu. Măreție.

Declarațiile oficialilor români sunau live spectaculos de reale. Pepenii sunt imenşi cât casele oamenilor, dovlecii sunt exportați, unul câte unul, în cala cargourilor de mii tone deadweight, mazărea boabe cât mingiile fotbal crescute, grâul cu spicele cât plopii de înalte. Producția de rapiță va acoperi 10 ani necesarul de ulei al lumii întregi, cartofii vor asigura nevoia de french fries a tuturor McDonalds-urilor de pe pământ, iar din roşiile româneşti se va rezolva nevoia populației pentru o perioadă de 30 ani. Senzațional, fantastic, nemaivăzut! Trei culori cunosc pe lume se aud fredonate din mulțime.

Niciodată în istoria recentă a țării nu a fost aşa de imensă vraja agriculturii româneşti, ba chiar, fiindu-le date peste cap măsurătorile inspectorilor, ei ar susține că aceasta ar depăşi cu uşurință alte gogomănii debitate de-a lungul timpului de diverşi politicieni.

Când mai toată lumea muşca avidă din ditamai roşiile gustoase, unii mai ‘țărani’ murdărindu-şi cămăşile de firmă, din lanul de porumb, de alături, se auzi un foşnet misterios, ca şi cum acesta ar fi dorit să fie remarcat. Porumbul fusese uitat la raportul de laude, constatară cei doi englezi.

Liviu îşi ridică privirea, aducându-şi brusc aminte de vârful agriculturii româneşti în materie de producție record. Porumbul? Uita aşa coceni are!, rânji el satisfăcut, punând mâna dreaptă pe interiorul cotului mâinii stângi. Uite aşa!