canva-photo-editor (2)

Urmare de aici

Dimineața la 7 în picioare, execuție rapidă a 10 flotări, o cafea tare lingurița dreaptă în ceaşcă, mic dejun românesc, rucsacul în cârcă, sandale lejere pentru a da galop picioarelor, cu direcție Palatul Hofburg. Ştiam de pe google cum că Muzeul Sisi din Apartamentele Imperiale deschide la 9 fix, prin urmare, după ce am alocat de la Operă cam 20 minute mers pe jos în briza dimineții, după ce am dat ocheane prin jur şi poze asemenea, după ce am oferit 10 euro pe două cafele vieneze pe o terasă chiar în incinta Palatului, am intrat la vizită în intimitatea celebrei împărătese Elisabeta. Audio ghid în română. Totul interesant, magnific, plin de istorie, dar îmbibat, chiar în timpul vizitei noastre, de găşti de turişti spanioli extrem de gălăgioşi. Mucio țigănias. N-am ascultat tot în căşti. Ne-ar fi luat câteva ore şi, mai aveam multe de văzut.

A urmat Şcoala Spaniolă de Călărie la banda rulantă a programului nostru de vizitare. Era o coadă la intrareee, mamă, mamă! Cu Vienna Pass am intrat fluierând (reclamă) 😂. Dresură de cai pe ritmurile valsului vienez. Călărie spectacol, lipițani imperiali în mişcări, în atitudine, în frumusețe. Am încercat să filmez până în momentul în care, o austriacă nesuferită s-a răstit la mine ‘sir, stop movie!’. Am încremenit aşa cu ochii beliți la spectacol cam o juma de oră, până soția mi-a zis la fel de nes… voios ‘mergem?’. Am hălăduit lejer prin jur examinând cu admirație totul, arhitectură, istorie, gloria patinată a imensului fost imperiu. Am tras pe nas, a plăcere, mirosul balegilor de cai ascunse civilizat în saci, caii fiind ai caleştilor care aşteptau frumos la rând pentru a plimba turiştii mii.

Am intrat cam o oră în Albertina cu ale ei picturi de Picasso şi Monet printre alte mii de exponate. Interesant, la nivelul meu de necunoscător în ale artelor. Plăcut să privesc acele lucrări impresionante ale unor genii care au fost. Halit un cârnat (4 euro) stradal, plus o bere (3.5 euro), bărbatul, deoarece avea nevoie de hidratare. La Operă am luat autobuzul hop on hop off pe traseul roşu, cu prezentarea obiectivelor în română la audio ghid, menționând aici că Viena are 4 trasee cu autobuzul turistic. Ih li bi dih, Viena! Minunat oraş! Curat, civilizat, fără o maşină parcată strâmb, al dracu austriac educat!

Am ajuns ‘acasă’ frânți pe la 2-3 la amiază, dar un duş elegant, o friptură cu legume, relaxați 15 minute, au făcut iar din noi maşini de umblat. Bice.

La Prater direct cu metroul, cu gândul să ne dăm în Roata Mare şi să vizităm Madam Tussaud. După o tură prin ‘bâlciul’ vienez, nu ne-am omorât cu uaurile, şi cu nuul meu clar imprimat de frică de a nu mă da în Roata Mare, am intrat la muzeu. Poze cu celebrități, dat o palmă lui Brad Bitt pentru că mi-a ținut soția în brațe, acompaniat la tobe pe idolul Fredie, alergat la propriu pentru a prinde autobuzul turistic pentru traseul albastru. Direcția Donau Turm. Înalt. 210 metri. Găsiți pe google detalii. Înainte să intre în liftul cu tavanul din sticlă, un tip cu inițiativă făcea poze tuturor turiştilor care urcau. Nouă ne-a făcut vreo 7, râzând cu gura până la urechi. De ce? Aveam să aflam după ce coboram. Priveliştea Vienei ne-a lăsat muți, iar gustul ștrudelelor cu mere şi brânză cu cremă de vanilie servite în restaurantul care se învârtea în jurul axei, ne-a făcut să ne sărutăm ca la 20j de ani. Eram fericiți acolo sus. Aproape de cer. La coborâre, încă sub vraja înălțimilor, am admis să dau 7 euro pe o fotografie cu noi doi, refuzându-le hotărât pe celelalte 6. Aveam oare față de fraier? Am râs, dar parcă nu era râsul meu. Mişto poza! Am ajuns în centru la crepuscul tot cu hop on hop off, pe același traseu albastru, încheindu-l, iar faptul că seara am lenevit la o terasă servind cina cu un şnițel vienez asortat cu dulceață, ne-a lămurit încântați de ziua pe o avusesem plină la extrem. Ni se citea bucuria pe chipuri.

Următoarea zi plină am început-o, surprinzător, cu limba română în urechi. La 7 dimineața, câțiva muncitori români, extrem de agili, renovau o clădire de vizavi. La 8 eram pe strasse cu obiectiv Schonbrunn. Nicio cafenea deschisă, să le fie ruşine! Pe traseul galben, cu autobuzul turistic, am ajuns exact la ora deschiderii, 10, puturoşii de ei. Aici? Babilonie. Mii de turişti din toate zonele lumii. Puțin dezorganizate mi s-au părut gazdele. Două schimbări bruşte de direcție, trei întoarceri la 180 grade, ne-au dus, în sfârşit, la o intrare pentru Vienna Pass. Curtea imensă, vederea grădinilor impresionantă, programarea vizitei în Palat la 12:40, de neimaginat. Repede la Zoo dacă tot avem timp, ne-am zis. Animale multe, de toate neamurile, bere, cârnați, noi relaxați privind minunata aia de ‘grădină’. Apoi, iar şi iar dând ture căutând, cârcotaşii, să găsim un mic defect organizării impecabile a acestui minunat obiectiv turistic. Era de stat o zi întreagă aici. Impresionant!

La ora 12:40 am intrat în Schonbrunn. Muzeu, vai de capul lor! Piele de găină, vorba uneia de pe la noi. Cuvintele sunt de prisos. Aici am ascultat tot audio ghidul cap coadă, ba chiar mi-a părut rău ca s-a terminat vizita. Am ajuns şi la Grajdurile Imperiale. Căruțe, bă! Glumesc, desigur! Obosiți ca nişte sclavi negri pe plantațiile plăcerilor, am ajuns înapoi, pe la 4 după amiaza, tot pe traseul galben, încheindu-l şi pe ăsta în uralele chinuite ale turiştilor terminați fizic.

Acelaşi obicei de a ne duşa imediat la ajungerea ‘acasă’, de a mânca ceva fript la tigaie cu nelipsitele legume, cu întindere oase în patul vienez, ca imediat după s-o luăm din loc. Obiectiv? Traseul gri cu autobul hop on hop off, Muzeul de Ştiinte Naturale şi, ultima dată, cina pe o terasă oarecare. Le-am făcut pe toate, am vizitat tot ce ne propusesem, am mâncat orice de-al lor care ne-a prezentat interesul, am fost certat de un arab că am stat pe partea stânga a scărilor rulante, am băut bere la greu în limita bunului simț, le-am aplaudat civilizația, i-am invidiat, i-am înjurat pentru prețurile mari (ultima cină 55 euro cu două feluri doi şi 3 beri, pluus una ospătarului care mi-a mulțumit în românește), i-am admirat pentru acest oraş minunat. Viena. A doua zi aveam să plecăm la Bratislava.