shutterstock_87380816

Când şeful îl primi în biroul său, Lingăul se aplecă să-i pupe mâna acestuia, sperând la atenția cuvenită. Venise cu un singur scop. Să se vaite cu teamă de ceilalți colegi care-i fac viața grea ghidați fiind de incompetența lui, să se văicarească de problemele întâmpinate ca şi nerezolvate, să-l afunde în bârfe pe primul care a îndrăznit să-l contrazică pe atotştiutorul din el. Este îndrăzneț de nesimțit. Profită de bunăvoința sefului, aşezându-se lejer pe scaunul pe care se simțea la adăpost de atitudinea răuvoitoare a celorlalți angajați din firmă.

Miştoul l-a lăsat să se joace liniştit pe biroul lui de licențiat, atitudinea grețoasă de care dă dovadă în prezența muncitorilor a lăsat-o liberă prin secție, frazele în zeflemea rostite le-a închis în firea lui prefăcută.

-Şefu, i se auzi vocea mieroasă acompaniată de un râs minim prefăcut, şefu, am venit să-ți spun ce face ălă, cum se comportă celălalt, cum mi-e frică de subalternul acela care pare mai deştept ca mine, cum tare îmi este teamă să nu-mi pierd postul pe care îl am acum, îşi termină acesta plângerea văitată ca de obicei în fiecare săptămână.

Liniştit, omule!, se auzi vocea încurajatoare a şefului, un tip care poate analiza tăcut orice ieşire în decor a subordonaților săi. Îşi doreşte linişte în echipă, de aici şi atitudinea lui împăciuitoare care poate suda relații spre binele tuturor. Lingăul nu înțelege.

Acesta, odată ieşit din biroul şefului, îşi reia întotdeauna lejer urâtele obiceiuri, de la atitudinea prefăcută umblând cu sensibilitate la diminutive de nume, Mari, Vasi, Flori, trecând prin portofoliul ajutorului pe care ar putea să îl dea oricui şi oricând, până la atitudinea păcălitoare de băiat bun. Toate de apreciat până aici, ar zice un necunoscător din exterior, unul care nu-i cunoaşte adevărata față secretă. Pentru că Lingăul are stilul acela ascuns în care arama este stratul secundar al obrazului, acel stil care piteşte cu succes adevăratul caracter urât ce îl subliniază ca om.

Lingăul desconsideră făra teamă lumea din jur, el dă noroc întotdeauna cu mâna moale, lipsit de stimă în fața celuilalt care i-a întins salutul, dar poate, făra prea mult efort, să enerveze prin lipsă crasă de respect. Lingăul este lângă noi, prezent zi de zi în viața noastră, conştient de atuul lui de prefăcut. Putem să i-o tragem cu succes, indiferenți la prezența lui. Putem?