canva-photo-editor (3)

Eu cu naşa, naşul şi cei doi cavaleri de onoare. Actuala soție cred că era la aranjatul cocului. Am pus poza asta în amintirea vremurilor de demult care au făcut din nunta mea cea mai mişto la vremea respectivă. Cine mai avea pe atunci poze alb negru în care apărea străbunicul beat mort, Dumnezeu să-l ierte!? Cine mai deținea în vremurile alea restaurant cu separe şi găleți din aluminiu susținute de picioare din inox? Cine mai avea pe atunci formație cu, atenție, solist vocal care avea melodiile de la Abba în repertoriu, cine mai avea pe atunci împrumut la CAR făcut special pentru nuntă?

M-a întărâtat lumea care mai de care cu fotografii de la nunta ei veche de acum secole, m-au ambiționat pozele unora care, suta de ani pe picior mâine poimâine cu nepoții prin parc, le postează pe rețelele de socializare. Chiar nu par caraghioşi deloc! Da’ce? Eu par în poza asta?

Jur că nu o să mă opresc aici! Să mă las eu mai prejos la tipii ăia cu părul vâlvoi şi coşuri pe față, toți îmbrăcați la patru ace bufante caraghioase mai par azi, să mă las eu la moacele inocente ale mireselor înțolite numai în dantela fină a vremurilor perdele de Paşcani? Niciodată! Pe lângă fotografia asta, mai am multe altele! Eu la puța goală când aveam 2 ani, eu la şcoala generală cu gagica mea, Sofica, eu în armată beat mangă dupa 1 kil de apă cu pastă de dinți şi, cel mai important, eu ginerică, frumos cu pojar pe mine de pus în ramă. Țin minte cum mi-am tapat părul a la John Travolta, cum i-am furat mamei fixativul de mi-am dat, mi-am dat, ca peria de sârmă pe loc părul meu, cum am împrumutat privirea de tânăr şmecheraş, ca imediat să privesc spre obiectiv cu ochii mijiți. Poza oficială de  nuntă.

Cele mai mişto fotografii de postat acum pe facebook sunt fotografiile de la petrecerea căsătoriei. Ce dacă protagoniştii au ridurile cât casa poporului de mari, ce dacă mireasa are curul înmulțit de zeci de ori de la nuntă până acum, ce dacă ginerica are burta sofisticată de bere, nu e problemă. Poza aceea va fi postată şi lăicuită numai de-a dracu în oftica anilor ce au trecut. Aşa şi io. Am considerat că aducerea aminte este cea mai benefică sufletului meu, aşa cum moaca mea tânără de atunci este un impuls al tinereții veşnice pe care mi-o doresc. Am zis bine?

Deci, eu cu naşa, naşul şi cei doi cavaleri de onoare. Cul?