circulatia-rutiera-pe-dn1-de-la-brasov-spre-bucuresti-deviata-pe-dn1a-din-cauza-aglomeratiei-18440038

Oraşul meu este mic. Extrem de mic. 5 kilometri lungime, hai 6 cu îngăduința unuia care ține la urbea natală. Şi 2 kilometri pe lățime cu tot cu ‘şoselele’ din Livadă, un cartier mărginaş al Călăraşiului. Atâtica. Oraşul este rectangular, adică are străzi care se întretaie numai în unghi drept. Nimic atât de complicat precum sensurile giratorii, curbele, străzile suspendate, viaductele, podurile, ceva care să pună în dificultate atât de priceputa tehnică de şofat a călărăşenilor.

Dacă parcurgi oraşul de la un capăt la celălalt, cu 50 de kilometri pe oră cum este legal, în linie dreaptă cum s-ar spune, imposibil să nu ai la activ, pe bord primite, trei degete mijlocii arătate de toți atâția nervoşi, două înjurături înhățate tot de la atâția neatenți, o şicanare de la un grăbit cu bemveul pe care l-ai ajuns la semafor, plus, plus, vreo câteva claxoane nervoase din cauza faptului că nu ai respectat miimea de secundă a plecării de pe loc. Ştiți cât durează să parcurgi oraşul pe lungul căii principale chiar în acele zile aglomerate care, ce-i drept vorbind, se compară doar cu degetul mic al unei artere bucureştene? 30 minute cu priceperea mea mor or les. Atât. Şi atunci, stai ca fraierul la volan, nemaiavând nici ochi pentru bunăciunea aia care trece strada, gândindu-te la forfota asta care i-a cuprins pe oameni.

Unde s-or grăbi, al cui o fi porumbul ăla necules (era o replică a lu’ nea Mărin care se potrivea în context), de ce atâta nervozitate, de unde atâta răutate? Ce îi determină pe şoferii grăbiți, răi, nervoşi, să uite de atât de cunoscutul respect în trafic, ținând cont de mărimea tip buzunar a oraşului? Te înjuri în trafic, ca imediat să constați că ăla pe care l-ai beştelit este verişorul unui coleg de serviciu. Îi arăți degetul mijlociu unui alt şofer care nu ți-a făcut pe plac, ca apoi să te găseşti cu el la meciul de handbal având scaunele alăturate. Mi s-a întămplat mie. Am primit un ‘du-te-n morții mă-tii’ de la o şoferiță nervoasă pe care am găsit-o din întâmplare, la cinci minute după eveniment, pe terasa unei cafenele. Ce face fetele?, am intrebat-o râzând, ea făcând fețe-fețe de ruşine.

Sau poate unii nu cunosc sensul cuvântului respect. Poate nu şi l-au însuşit în cei şapte ani de acasă. Sau poate îi doare în partea dorsală de vecinii de scară, de bloc, de stradă, de cartier, de oraş. De aceea las aici sensul cuvântului respect. Cine ştie, poate se ia pe volan, în trafic!

RESPÉCT-Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva