somnoroase-pasarele-16_435bb8471c0951

Am fost zilele trecute, nu mă lasă bunul simț să zic exact unde, într-o instituție a statului pentru a-mi rezolva o speță. Cam de dimineață, ce-i drept, cine mama naibii m-a pus, să ies cu treburile mele în cap pentru rezolvare, başca să am şi pretenția ca angajatele să fie prompte şi amabile.

Am dat de o somnoroasă, vai mama mea, care m-a făcut imediat să mă întreb dacă mă vede cu adevărat. În viziunea ei umbra mea umbla liberă în incinta instituției având tot timpul din lume pentru a aştepta trezirea angajaților. Sau poate mă percepea ca pe o fantomă a unui client ce murise cu brio aşteptând cu orele la coada de la casierie? Nu-mi dădeam încă seama.

Mă uitam la ea, la fața ei acoperită cu un strat gros de glet colorat cu excesivă roşeață peste obraji, o priveam cum rujul îi scăpase pe dinți, îmi zâmbeam pe înfundate admirându-i coafura răzvrătită de grabă. Probabil se trezise târziu. Poate o ținuse bărbat-su în priză, mi-au fost imediat gândurile porcoase prin minte. Sau poate ăia mici au fost greu de dus la şcoală, mi-am remodelat percepția a bunăvoință. Dar nu eram eu de vină pentru acel fapt care o menținea pe angajată încă pe linia adormită, mi-am revenit din bunătatea care mă cuprinsese. Încercasem să-i găsesc circumstanțe, dar n-aveam cu cine. O adormită!

Deşteptarea nu sunase a cucurigu pentru ea. De fapt, imediat să remarc uitându-mă în jur, mai toate doamnele din ditamai open space-ul imi apăreau precum stafiile din clipul lui Maicăl, alea de ieşeau dezlânate de prin canalizări şi cripte. Una încerca să facă o cafea la un aparat care încă sforăia liniştit. Aaa, n-are apă, constată ea. O alta, cu borcanul de zahăr într-o mână şi cu o hârtie în cealaltă, se roțăi amical la o femeie între două vârste care pusese o întrebare ‘idioată’. Singurul vioi din zonă era portarul de la securiti, foarte vigilent de altfel, care dădea cu mătura pe gresia lucioasă.

Am fost reactivat la realitate de glasul strident în toată tonalitatea lui joasă, glasul funcționarei care îmi înmână atât de aşteptata chitanță. Somn uşor!, m-am trezit spunând… în gând. Norocul meu.