Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

luna

octombrie 2017

Cauze surprinzătoare ale depresiei la femei

canva-photo-editor (5)

Toți simțim invidie. Mai ales femeia. Pe când la noi, bărbații, sentimentul apare când suntem prea supărați pe viață sau când suntem băuți, invidia la femei este prezentă tot timpul. Nu este ca un gând spontan așa apărut din neant. Totul este premeditat. Apare atunci când, involuntar sau nu, ele se raportează la propria persoană constatând că altele au ceva ce lor le lipsește. De aici, cu voia lor, apare depresia. Ați văzut vreodată o femeie depresivă pe stradă? Vă spun eu. Dezordonată în mișcări, pașii pierduți pe trotuar, privirea fixă în față, fața căzută a dezamăgire. Și multă oboseală.

Dar cum ajung femeile să fie depresive, și de ce nimeni nu ia măsuri pentru ca aceste ființe drăgălașe să fie toate egale în dorințe și-n bogăție? De ce nu se înființează un organism internațional pentru egalitatea femeilor între femei? Aici s-a greșit prima dată, credeți-mă! Femeile au vrut egalitate în drepturi cu bărbații, când ele nu-și au rezolvat această problemă internă care le macină de ani și ani. Egalitatea între femei.

Figurativ scriind. Cum poți lăsa o femeie căzută la pământ Continuă lectura „Cauze surprinzătoare ale depresiei la femei”

Femeilor le plac bărbații în trening?

mire-trening-1a (1)

I-am văzut pe amândoi mână de mână ca doi porumbei în razele zgârcitului de soare, mama lui născută toamna, le-am privit pașii lor melancolici căutând adăpost de vântul rece ce răzbătea pe terasa cafenelei, le-am admirat tinerețea zugrăvită de artistă natură pe peretele relației lor. Ea în cizmulițe de recele anotimpului, blondă simpatică, dreaptă subțirea cum mai văd pe la Fashion tv, cu fundul puțin bombat ce-l mișca conștientă fiind de atuul ei, ochii mei ba stânga, ba dreapta. Părul în fir drept făcut cu placa ei nouă luată cado’ de iubi, unghiile tehnice făcute cu ultimile scule mecanice achiziționate de saloanele de beauty, dichisită, frumușică. Arătoasă. Nu-i în rimă, dar merge și așa. El îmbrăcat în trening. Cu trei dungi.

Eu priveam discret, nu belindu-mi ochii la ei, vă dați seama!? Adică, belindu-mi-i cu folos și cu a lor coadă în evantai. Discreție totală. Dacă la întâlnire cu gagica vine îmbrăcat în trening, la iarbă verde cu grătarul inclus cum s-o duce?m-am întrebat mârlănesc să nu-mi văd de treabă? Sau poate vine de la antrenament? Știi tu, cârcotașule?, mă luasem de mine, aproape să-mi ard o palmă ca atenționare pentru abținerea întrebărilor arogante.

Nu zic nimic de stinghereala tipei în preajma unui așa bărbat arătos, nu am gândit deloc să vă spun și vouă de atitudinea lui de macho regăsită delicat în Continuă lectura „Femeilor le plac bărbații în trening?”

Putin, Kiril, România

kiril-610x300

– Kiril, alo, brat (prieten) drag, când ai timp să ajungi pe la mine la palat? Am o votcă păstrată de la părintele Zosima pe care aș vrea să o degustăm împreună. Am să-ți spun două vorbe despre o vizită pe care te-aș ruga să o efectuezi cât mai repede posibil într-o țară apropiată nouă teritorial. Obligatoriu să-ți iei tot alaiul cu tine! Veșminte de aur platinat, Mercedesul blindat făcut la comandă, crucile alea mari din călcâie până-n creștet, cincizeci de alți acoliți înțoliți cu ultimile veșminte la modă, plus turbanul cu crucea aia balșoi care se rabatează. Neapărat trebuie să-i emoționezi până la lacrimi pe acei viitori sclavi. Îți spun mai multe când vii. Semʹya bolʹshaya.

– Alo, da, da, astăzi ajung, prieten drag. Vai, idët dozhdʹ! O să vin cu elicopterul pentru a acoperi cât mai repede timpul pierdut pe drum. E și urât afară. Acum sunt într-una din casele mele de vacanță, nu spun unde cu americanii ăștia spionând totul, dar intuiești tu care, nu-mi fac griji din cauza asta. Unde ai călărit ursul astă vară. Îți aduci aminte? Stau lângă foc cu vechiul manual de spionaj în mână, mai frunzăresc tehnici speciale de manipulat fraierii cu ortodoxia, capitole întregi de manevrat influența din partea vestică spre noi, Răsia mândria lumii, prin mijloacele falsei credințe. Bănuiesc eu ceva, de aceea încerc să-ți anticipez planurile. Numai o singură țară de primprejur are populația proastă ușor de impresionat. Ne vedem Ponedel’ nik.

Frunzele inserate cu maroniul toamnei trase la dungă, lebedele negre contemplând vântul pe lacul din apropiere, cei cinci bodyguarzi ai Serviciului Federal de Pază ascunși pe după pomi, toți erau martorii prieteniei dintre cei doi. Continuă lectura „Putin, Kiril, România”

O şoferiță nervoasă m-a făcut fleaşcă

b720e1ef91a16805611593188248d2e5

Azi a plouat des până-n prânz. Ploaie grețoasă de toamnă, rece, udă, nesuferită, intoxicată cu picături căzute din cer în neştire. Când plouă în felul acesta, şi eu, ca mai toți oamenii cu iubire de vară, devin mohorât pus pe ceartă, să-i înjur neamul oricărei persoane care mi se pare că mă supără. Toți avem ploaia noastră în cap, răzvrătită printre nervi. Important este să n-o dăm în aversă. Trei înjurături n-au omorât pe nimeni. Vorba lu’ cumnatu’. Bă, ăştia nu mai ştiu doar de bălăcăreală, ăşția trec direct la pumni.

Cum ziceam. A plouat într-atât cât să mă iau, cam degeaba, de un tip care, plm, chipurile nu-mi dăduse prioritate, să țip la altul cu degetul scos pe geam, tip care a trecut pe trecerea de pietoni plimbându-se lejer cu ochii-n telefon, să mă iau de o gagică ce a uitat să semnalizeze plecarea de pe loc. Se ruja nevinovată în oglindă. Ho nărăvaşule! Nu te grăbeşte nimeni în drumul către muncă, e prea devreme să o iei razna, chiar Dumnezeul rutier te îndeamnă la calm!, mi-am zis în gând supărat pe mine însumi.

Zis şi făcut. Ajuns în locul unde trebuia să las maşina, oprind-o fix în parcarea legală într-o mare băltoacă, imens ocean al oraşului fără de Continuă lectura „O şoferiță nervoasă m-a făcut fleaşcă”

Secretele din geanta femeii

geanta-femei-2

M-a pus nefericirea ca astăzi să caut o pastilă de răceală în geanta consoartei, exact cu acordul ei fără a vă repezi imediat în reproşuri. Vă pregăteați să-mi săriți la jugulară, este? Ce caută bărbatul în geanta femeii, era să ziceți? Aproape să nu mai aveți pe cine certa, deoarece, într-o clipă de neatenție, era să cad cu cracii în sus în prăpastia ce se căscase la deschiderea fermoarului. Daaa, ditamai animalul de geantă! De afară nu arăta a încăpătoare, dar din gura peşterii era precum în hău care se căsca extrem de primejdios ochilor mei.

Unde ții pastilele?, am întrebat cu gândul pe punct ochit, ciordit şi fugit, ca nu cumva să mă facă prizonier uriaşul maldăr de obiecte de dinăuntru. Doar la prima mână de zărire, ce observasem.

Eeee, vezi şi tu acolo într-un buzunar d-ăla lateral!, a fost răspunsul grăbit care mi-a anihilat orice speranță în a nu risca absolut nimic.

Nu aveam alternative, prin urmare am purces prima dată la spionaj tip militar cu înfiltrarea privirii în profunzimea genții, ca imediat să Continuă lectura „Secretele din geanta femeii”

Invitatul de onoare. Oficialul evlavios

InShot_20171026_210048336-1

Alo, Fănele, mă auzi? Vezi că azi este nu ştiu ce sărbătoare! Cruce roşie, mă! Daaaa! Pune şi tu o fotografie pe facebook cu nişte urări acolo, să vadă omul icoana care le va aduce sănătate, bani,  de toate de la mine! Da măăă! O să le mergă la suflet. Ştiu sigur.

Din ce în ce mai mult, într-o uniune de prost gust, politicienii se întâlnesc cu popii la nenumăratele acțiuni de preacucernicie, preaevlavie, preaprietenie. Liturghii poezii, mucenici agarici, hramuri hamuri, binecuvântari urări, vicari măgari, de toate adunate într-un kitsch de toată ruşinea. În secolul 21. Fiecare popă fin cunoscător al culiselor politice, ştiind din tată-n fiu că fondurilor stau în sertarele aleşilor, invită rând pe rând cohorte de politicieni care au cheia seifului sau, după caz, cheia influenței, a lobby-ului cum se numeşte mai nou prin sferele înalte extrem de rarefiate pentru pământeni.

Odată ajunşi în postura de invitați speciali, persona molto importante, politicienii se simt în al nouălea cer printre atâția sfinți care au invadat Terra în hoarde, hoarde. După slujbele alea plictisitoare liniştitoare în care se vorbeşte despre, culmea canoanelor bisericeşti, bunătate, nu preacurvie, nu hoție, despre omenie, politicianul credincios își aduce brusc de iubirea aproapelui. Şi cine ar putea să-i fie aproape mai mult ca o rudă angajată pe post de consilier la cabinetul din teritoriu, cine ar putea Continuă lectura „Invitatul de onoare. Oficialul evlavios”

De ce poartă colanți femeile mature?

product_8875

Într-adevăr, dacă sunt purtați de cine trebuie la ora potrivită din zi și din noapte, ei ar face ravagii printre admiratori de orice vârstă ar fi ei cu ochii ca la melc ieșiți din orbite. Ghinionul nostru, al bărbaților, că nu sunt! Asta este! Când colanții sunt purtați de o cineva pe care n-o interesează cum arată pe stradă, ea văzând alte colege de serviciu, mai tinere, cum au îmbrățișat moda asta de băgat ad-hoc bărbații în boală, parcă îți vine așa, trecătorule, să-ți muți privirea instantaneu de la oribilul peisaj. Și să vomiți.

Mda, alea tinere mai bine ar veni în curul gol la serviciu. Atunci da, n-aș mai avea nimic de zis la adresa lor. Ce atâtea ascunzișuri? Ce atâtea prefăcătorii? Au ceva de arătat lumii nesătule de frumos? Să o facă fără inhibiții. Şeful ar aprecia mai mult evoluția angajatelor sale în jobul prestat. Promovarea va veni simplu ca de la sine putere. Scuzați-mă! Tocmai am luat o palmă după ceafă de la cineva invizibil. I se aude chihăitul. Hi, hi, hi! O tipă, normal!

Dar să revin la ce mi-a ieșit în cale în dimineața asta, cu noroc aș zice. O bucată adevărată cam 25 de ani pe-un picior, suplă cam la 70 de kilograme călcătură fină, trup de Continuă lectura „De ce poartă colanți femeile mature?”

Un primar din Botoşani, cocoşat de salariile mari pe care le-a alocat ‘productivilor’ angajați, nu mai are bani de motorină pentru microbuzul şcolar. Haplea din Dimăcheni

şpagă-646x400

Sunt Haplea nesimțitul, primar în Dimăcheni, bogatul județ Botoşani perla coastei de nord est a României. Să vă spun un secret, dă-vă-n colo de țărani! În 1990, după revoluție, Botoşaniul se număra printre cele mai sărace județe din România. Datorită unor primari destoinici ca mine, Botoşani, de vreo zece ani încoa, a devenit simbolul luxului şi al distracțiilor rafinate pentru cei bogați şi faimoşi, dar şi un paradis financiar care atrage anual averi imense. Este totodată, locul preferat al starurilor aflate în vacanță. Nu mă credeți? Aici vin toți şmecheri care fac micul trafic de frontieră, dar şi cei versați care aduc legal țigări fără să-i deranjeze nimeni.

Dimăcheni, comuna unde sunt primar, este satelitul luminos care se învârte în jurul reşedinței de județ, comuna care are de toate, de la străzi asfaltate până la canalizare, de la iluminat pe toate ulițele până la uzină de reciclare ape uzate, de la şcoală modernă până la dispensarul sofisticat dotat. Am luat fonduri europene zeci din care am săltat o sală de sport după ultimele tendințe în construcții, un parc dotat cu topogane inteligente şi leagăne colorate, am făcut o parcare pentru căruțe şi alta pentru tractoare, am adus zeci şi zeci de investitori în agricultură care aduc deja un plus valoare la bugetul local. Dacă m-ar întreba o televiziune care este realizarea mea de care sunt tare mândru, aş declara simplu. Am reuşit să achiziționez trei microbuze şcolare pentru copiii de peste dealuri.

Sunt vedeta regiunii cunoscut în comunitățile de primari numai şi unul de harnici, dar mai ales am locul unu în inimile alegătorilor mei. Unu ză boss, cum se spune pe la noi. Şi să vă mai zic una bună, cu de la mine dezvăluirea secretului care a stat în seiful sufletului meu. Muncesc gratuit şi, în deplină adeziune cu dorința mea, toți angajații primăriei muncesc cu salariul minim pe economie. N-au pretenții.

Primarul se trezi transpirat din somn cu lătratul câinelui ciobănesc în urechi. Pe blănos îl primise cado de la un sătean căruia îi trecuse extravilanul în intravilan. Ce vis urât avusese! Puse mâna pe telefon, speriat de coşmarul care îi răvăşise somnul, şi o sună pe secretară, sora vicelui de la județ.

Alo, alo, Geto, ia zi, salariile tot la suta de milioane ne-au rămas? 

 

Angajez patron!

patron_silver

Tot se plâng unii patroni, pe la televizor, cum că nu se mai găseşte forță de muncă calificată în România. Că ne-au plecat specialiştii peste hotare, ba prin construcții super meseriaşi în gletuit sau în zidit, ba prin sănătate doctori sau asistente, ba prin meseriile super şi super deştepte unde românii şi-au vândut creierii pe bani mulți. Mai că-mi vine să la plâng de milă, credeți-mă! Şi poate aş face-o dacă nu m-ar năpădi brusc amintirile de faptul că, până acum de curând vreo câțiva ani, tot patronii respectivi le dădeau cu flit muncitorilor plătindu-i la negru sau cu salariul minim pe economie, vai de capul lor de zgârciți.

Nu sunt administrator de firmă, nici măcar un amărât de pf pe propria-mi răspundere,  de aceea îi admir pe cei care au avut curajul să-şi ia afacerea pe cont propriu, să nu doarmă noaptea de grija situațiilor surprinzătoare cu băncile, cu angajații, cu vânzările, cu toate problemele ivite într-un bussines.

Poate nu mă pricep îndeajuns, poate nu văd în profunzimea dorinței de îmbogățire rapidă pe cârca alților, poate afacerea aşa se face. Cu statul şi prostindu-i pe alții mai amărâți. Cu toată stima mea pentru ‘patronii’ zilelor noastre, nu pot să nu observ aceeaşi atitudine de eterni nemulțumiți, de eterni plângăcioşi, de doritori ai mâinii ieftine de muncă.

Anii au trecut, fraților!, îmi vine să le strig prin ecranul televizorului. Românul, de orice natură i-ar fi pregătirea, a plecat să muncească în Continuă lectura „Angajez patron!”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑