Picture_20171002_200919148

Se deschide, după lungi eforturi financiare, noua secție de ortopedie a spitalului județean. Mai marii oraşului, în breton cu şăful ăl barosan, se înghesuie la tăiat pamblica viu colorată. Omniprezentul popă urează investiției să fie pazită de rele, să fie sănătoasă, să nu fie fracturată de necazuri. Niciodată secția de ortopedie nu va fi vizitată de pacienții ghinionişti, nicâcând doctorii nu vor lua şpagă, în niciun caz nu se va mai servi mâncare la gamelă ruginită.

Ieri, alaltăieri, la şcolile din oraş s-a ținut, în fața elevilor cuminți, o slujbă plictisitoare pentru noul an şcolar venit după vacanța de vară. Pe copii îi dor picioarele plictisiți fiind de pălăvrăgeala ieftină a oamenilor în negru. Tata popa. Noului an îi va fi bine pe băncile claselor, nu se vor lua note de 4, învățătoarele nu vor mai dori să primească mici atenții, coridoarele vor fi ferite de tavane căzute.

Aş vrea să apuc acea revoluție în societate în care popa să nu mai fie invitatul oricărei activități desfăşurate de o instituție a statului. N-o să apuc, deoarece cei care au rolul de a moderniza sistemul sunt încă ancorați într-o ‘lume veche’ a credinței exagerate.

Nu ne salvează popa de rujeolă, ci doar ne îndeamnă să ne răzvrătim împotriva ştiinței. Nu ne aduce popa bucuria pe chip la 80 de ani, ci doar ne prevesteşte moartea ce-o să vină. Nu rezistă autostrada mai mult dacă îi cântă popa, ci doar cât consideră contructorul să fure. Lăsați-l pe popă în biserică! Acolo îi este locul.

Mâine se va deschide o casă celebră cu felinar roşu în vitrină. Se fac liste pentru a se decide la noroc acel cineva care va susține slujba de deschidere. Înghesuială mare. Lume multă. Țoale festive. Trene aurite. Cine va fi norocosul?