pocaitiva2

Femeia multpreacredincioasă, cea pentru care, nu neapărat întru respectul pupatului de oase sau al mersului în genunchi pe la vreo mânăstire ceva, subiectul biserică este acea interzicere cu caracter sacru care ar atrage automat sancțiuni severe din partea credinței care o dăinuie fără limite. Ea este aceea care te evită întru totul pe subiect, uitând că biserica, dăinuită de veacuri până în prezent într-o continuă schimbare de furtișag cât mai pentru uz propriu, nu este cam același lucru cu subiectul credință pe care cu toții îl avem prin suflete mai mult sau mai puțin.

Femeia multpreastrictă în gândire este acea persoană care mă va evita până când i se va da arama pe față colorând-o roșu de furie. Fără dubii. Este aceea care mă va lua la un moment dat de guler, pentru a-mi demonstra în scris că femeia este mai presus ca bărbatul cu două trepte în orice necesită colaborare în doi, uitând că, cel care scrie aici este opusul ei ca gen. Doar n-o dori să scriu despre bărbați la modul negativ și de femei tot lăudându-le în neștire doar pentru o apreciere, două, zeci, care să-mi aducă blogul în topul cititoarelor. Am abordat aspectul cu greu, cu vai! Câteva poezii cu mersul vorbelor la sentiment, câteva rânduri de iubire cu atingerea corazon-ului, dar vai de capul meu, unde ajunsesem?

Femeia multpreavisătoare pe care o văd, o simt, o citesc atunci când sunt într-o stare melancolică cum are uneori mai tot omul, este acea femeie care trăiește în lumea ei cu poezii despre iubire, despre liantul ce leagă universul de pământ, despre stele căzătoare cu tot cu dragostea ce o să vină cândva din ceruri, despre visuri și numai vise. Articolele mele, care deși sunt mai pe ocolite pe la Ploiești și nu directe să spună brusc omului în față cam ce aș avea de demonstrat, o vor lăsa rece precum gheața. Prea din realitatea prezentă, prea pământene, prea ca la țară. Cum să citească o femeie așa ceva, când astrele zic altceva!? De neimaginat!

Femeia multpreaneinteresată de glume este aceea căreia îi plac subiectele serioase legate de orice domeniu, fie el politic, fie el de relația dintre bărbat și bărbat, fie el despre orice altceva care îi va necesita realul intelect prins între două apărători de cal. Să râdă și ea un pic de tot ce ne înconjoară? Să facă și ea o glumă măcar în gându-i plin de serioase și stringente probleme ale societății globale? Să citească printre rânduri substraturi și alte prostii debitate de mine aici într-un moment de halucinație pe care cu greu l-am putut stăpâni, nooo, nimic, tăticu!? Fix mă va da la dracu cu subiectele mele de tot căcatul, pentru simplul motiv că, nu sunt de ea, nu i se potrivesc, nu o cuceresc.

Femeia multpreacredincioasă…cum? Am mai zis de ea la început? Păi da, că E multe rău și-aș mai zice câte ceva de ele. Dar mă opresc aici, deja mi se zbate un ochi, un mic mușchi de la deget nu mai răspunde la comenzi, inima mă doare, fierea nu mai procesează, m-am dat cu al meu cap de tocul ușii, plus, plus, am uitat ce mai aveam de zis. La naiba! Cică unul Horațiu a zis-o p-asta, seriozitatea este refugiul omului cu o inteligență mediocră. Bine așa!