ae

Defecte avem cu toții fără discriminare, unii mai multe să fie la ei acolo, alții mai puține chiar acum mă laud singur. Vrăjeală pe mine. Mare lucru să-mi recunosc defectele zeci printre atâtea mii calități care nu mă lasă să respir cum trebuie printre banali pământeni. Caterincă pe mine. Până la urmă, trebuie să recunosc, mai cu silă, mai cu milă, că dispun, tăticu, dispun de toate cele omenești care mă fac uman mai mereu, dar și grosolan, bădăran, grobian, câteodată. E de la El cu îngăduință.

Totul este să ne dăm seama la timpul potrivit de ale noastre defecte, “îmbunătățind” cât mai mult posibil acea tehnică de recunoaștere a lor printre atâtea ambiții uneori prostești sau printre nenumărate dorințe uneori exagerate. Pentru o lume mai bună, așa cum ne dorim cu toții, este necesar să trecem peste defectele celorlalți apreciindu-le mai mult calitățile, să învățăm cum să le percepem înainte de a le înțelege, să depășim împreună momentele stânjenitoare care ne pot face viața mai grea de atât.

Nu avem nimic de împărțit unii cu alții, asta-i clar! Ba mai mult, soarele este pentru toți fără discriminare. Nu există încă un aparat de măsurat defectele, el fiind încă în stadiul de prototip pe la o universitate americană, dar, cu toată incapacitatea specialiștilor de ne pune la dispoziție scula aia modernă, există la îndemâna noastră banala oglindă. Fiecare poate să stea zece minute în fața oglinzii pentru a-și analiza defectele de peste zi, seara, înainte de culcare cu periuța de dinți băgată în falcă, bărbații, sau cu masca din miere și scorțișoară aplicată în strat gros pe față, femeile. Ce ar putea fi mai util ca o privire sinceră în ochi, prin străfunduri de suflet?

Defectele noastre sunt genealogice, le avem din naștere bașca aprofundate pe parcursul vieții de situația materială, de poziția socială, de nivelul de cultură al fiecăruia. Defectele fac parte din structura fiecărui individ. Îmi place să cred în puterea mea de a trece peste defectele altora, așa cum mi-aș dori ca și ei să treacă peste ale mele. Chiar dacă nu le agreez, sunt convins de dorința mea de a da la spate defectele persoanelor pe care le iubesc, că prin înțelegere și respect putem învinge diferența de opinii și divergențele iscate de nepotriviri de caractere. Numai împreună, rude, prieteni, amici, putem merge evoluând înainte. Până la urmă, defectele noastre scoase la suprafață, pot fi, dacă nu îndreptate, cel puțin conștientizate. Așa ar fi corect, așa ar fi demn.