peoples-masks-photo

Vin de la serviciu obosit, frânt în oase, mort în gură. Mă așez prima dată pe marginea cuierului pentru a-mi trage sufletul ce urcă încă agale pe scări, îl strig, nu-mi răspunde, trece pe lângă mine rupt de sete, după care, se așează la locul lui. Mă descalț lin trăgând dintr-un șiret, ce plm te încurci, bezmeticule!, îi strig scrâșnind din dinți, dar și cu un zâmbet rece pe chip. Bem apă amândoi cu nesaț mai să ne înecăm nodul în gât companion, ca apoi, să râgâim copios cu atingerea auzului fin al soției. Râdem ca doi proști de calitatea pe care o avem destrăbălată ce ne însoțește mândră de noi către baie.

Aici avem locul nostru. În oglindă. Ne dăm masca jos de pe chip, aia de harnici mai mereu, dar și de lenevoși uneori, cea cu trăsături dure colegiale, cu pupături în cur uneori adresate șefilor, cu de toate atașate de ea conform normelor muncii și legilor în vigoare. O așezăm în dulap printre alte măști pe care un om și sufletul lui le au în dotare frumos aranjate după posibilități, după interese, după zile negre și nopți albe, după modul de viață pe care și-l dorește fiecare. Avem multe, dar ne lipsesc o groază. Noi, de exemplu, nu ne-am cumpărat masca meschinului, dă-o la dracu că se speria familia, masca răutăților gratuite, ne c…m pe ea că m-a înfricoșat și pe mine, masca lăcomiei, la gunoi cu asta îmi ajunge cât am, plus alte câteva măști pe care le-am aruncat cu anii. Dubioase.

Acum stăm relaxați cu o bere rece în mână privind cu maxim interes meciul de fotbal, mască de familie zâmbitoare mână în mână cu aceea iubitoare pe chipurile noastre. Câteodată mai dăm câte o fugă până la baie pentru a ne-o lipi pe aia cu înjurăturile la ea, uneori extrem de utilă când fraierii ăia de jucători ratează întruna, ca imediat, să o punem pe raft într-un ungher de rușine. Ce faceți, mă? Nu vă este un pic pe la obraz? Vă aud vecinii!, se aude glasul consoartei din bucătărie. Masca noastre binevoitoare nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu i-a mirosit! În timp ce ne spălăm pe dinți a noapte bună, ne mai privim încă o dată în oglindă. Mâine o altă zi, alți oameni, alte măști.