şpagă-646x400

Sunt Haplea nesimțitul, primar în Dimăcheni, bogatul județ Botoşani perla coastei de nord est a României. Să vă spun un secret, dă-vă-n colo de țărani! În 1990, după revoluție, Botoşaniul se număra printre cele mai sărace județe din România. Datorită unor primari destoinici ca mine, Botoşani, de vreo zece ani încoa, a devenit simbolul luxului şi al distracțiilor rafinate pentru cei bogați şi faimoşi, dar şi un paradis financiar care atrage anual averi imense. Este totodată, locul preferat al starurilor aflate în vacanță. Nu mă credeți? Aici vin toți şmecheri care fac micul trafic de frontieră, dar şi cei versați care aduc legal țigări fără să-i deranjeze nimeni.

Dimăcheni, comuna unde sunt primar, este satelitul luminos care se învârte în jurul reşedinței de județ, comuna care are de toate, de la străzi asfaltate până la canalizare, de la iluminat pe toate ulițele până la uzină de reciclare ape uzate, de la şcoală modernă până la dispensarul sofisticat dotat. Am luat fonduri europene zeci din care am săltat o sală de sport după ultimele tendințe în construcții, un parc dotat cu topogane inteligente şi leagăne colorate, am făcut o parcare pentru căruțe şi alta pentru tractoare, am adus zeci şi zeci de investitori în agricultură care aduc deja un plus valoare la bugetul local. Dacă m-ar întreba o televiziune care este realizarea mea de care sunt tare mândru, aş declara simplu. Am reuşit să achiziționez trei microbuze şcolare pentru copiii de peste dealuri.

Sunt vedeta regiunii cunoscut în comunitățile de primari numai şi unul de harnici, dar mai ales am locul unu în inimile alegătorilor mei. Unu ză boss, cum se spune pe la noi. Şi să vă mai zic una bună, cu de la mine dezvăluirea secretului care a stat în seiful sufletului meu. Muncesc gratuit şi, în deplină adeziune cu dorința mea, toți angajații primăriei muncesc cu salariul minim pe economie. N-au pretenții.

Primarul se trezi transpirat din somn cu lătratul câinelui ciobănesc în urechi. Pe blănos îl primise cado de la un sătean căruia îi trecuse extravilanul în intravilan. Ce vis urât avusese! Puse mâna pe telefon, speriat de coşmarul care îi răvăşise somnul, şi o sună pe secretară, sora vicelui de la județ.

Alo, alo, Geto, ia zi, salariile tot la suta de milioane ne-au rămas?