InShot_20171026_210048336-1

Alo, Fănele, mă auzi? Vezi că azi este nu ştiu ce sărbătoare! Cruce roşie, mă! Daaaa! Pune şi tu o fotografie pe facebook cu nişte urări acolo, să vadă omul icoana care le va aduce sănătate, bani,  de toate de la mine! Da măăă! O să le mergă la suflet. Ştiu sigur.

Din ce în ce mai mult, într-o uniune de prost gust, politicienii se întâlnesc cu popii la nenumăratele acțiuni de preacucernicie, preaevlavie, preaprietenie. Liturghii poezii, mucenici agarici, hramuri hamuri, binecuvântari urări, vicari măgari, de toate adunate într-un kitsch de toată ruşinea. În secolul 21. Fiecare popă fin cunoscător al culiselor politice, ştiind din tată-n fiu că fondurilor stau în sertarele aleşilor, invită rând pe rând cohorte de politicieni care au cheia seifului sau, după caz, cheia influenței, a lobby-ului cum se numeşte mai nou prin sferele înalte extrem de rarefiate pentru pământeni.

Odată ajunşi în postura de invitați speciali, persona molto importante, politicienii se simt în al nouălea cer printre atâția sfinți care au invadat Terra în hoarde, hoarde. După slujbele alea plictisitoare liniştitoare în care se vorbeşte despre, culmea canoanelor bisericeşti, bunătate, nu preacurvie, nu hoție, despre omenie, politicianul credincios își aduce brusc de iubirea aproapelui. Şi cine ar putea să-i fie aproape mai mult ca o rudă angajată pe post de consilier la cabinetul din teritoriu, cine ar putea să-i fie mai aproape mai mult ca un prieten promovat pe post de director într-o deconcentrată, cine ar putea să-i fie mai aproape mai mult ca popa în persoana celui care trebuie ajutat în a-şi moderniza biserica?

Invitațiile astea au un singur scop. Ba chiar două. Relația de prietenie bazată pe un tacit ajutor reciproc. Tu îmi aduci voturi şi un nou mandat, eu îți dau bani pentru turla bisericii şi pentru un Mercedes de lux, ar fi primul scop. Iar al doilea? Postările alea super mişto pe rețeaua de socializare, postări în care politicianul, aflat încă sub influența drogului lui Doamne ajută rostit des spre propriul interes, oferă lumii întregi amănuntele vizitei, omițând intenționat sa spună despre chiolhanul de după. Acum să nu fiu rău şi eu, nu? Ce aş vrea? Ca popa sa nu bage la sutană, ca politicianul să nu bea un şpriț, ca slugile de lângă să moară de foame, ca ‘îngerii’  să aştepte cu limba scoasă  mica pomană oferită la pachet?

Fănele, Fănele, alooo! Ai văzut câte like-uri am strâns? Unde ai găsit poza aia? E belea! Ai văzut câți ‘pupători’ am pe lângă mine? Al dracu sunt! Hai! Doamne ajută!