kiril-610x300

– Kiril, alo, brat (prieten) drag, când ai timp să ajungi pe la mine la palat? Am o votcă păstrată de la părintele Zosima pe care aș vrea să o degustăm împreună. Am să-ți spun două vorbe despre o vizită pe care te-aș ruga să o efectuezi cât mai repede posibil într-o țară apropiată nouă teritorial. Obligatoriu să-ți iei tot alaiul cu tine! Veșminte de aur platinat, Mercedesul blindat făcut la comandă, crucile alea mari din călcâie până-n creștet, cincizeci de alți acoliți înțoliți cu ultimile veșminte la modă, plus turbanul cu crucea aia balșoi care se rabatează. Neapărat trebuie să-i emoționezi până la lacrimi pe acei viitori sclavi. Îți spun mai multe când vii. Semʹya bolʹshaya.

– Alo, da, da, astăzi ajung, prieten drag. Vai, idët dozhdʹ! O să vin cu elicopterul pentru a acoperi cât mai repede timpul pierdut pe drum. E și urât afară. Acum sunt într-una din casele mele de vacanță, nu spun unde cu americanii ăștia spionând totul, dar intuiești tu care, nu-mi fac griji din cauza asta. Unde ai călărit ursul astă vară. Îți aduci aminte? Stau lângă foc cu vechiul manual de spionaj în mână, mai frunzăresc tehnici speciale de manipulat fraierii cu ortodoxia, capitole întregi de manevrat influența din partea vestică spre noi, Răsia mândria lumii, prin mijloacele falsei credințe. Bănuiesc eu ceva, de aceea încerc să-ți anticipez planurile. Numai o singură țară de primprejur are populația proastă ușor de impresionat. Ne vedem Ponedel’ nik.

Frunzele inserate cu maroniul toamnei trase la dungă, lebedele negre contemplând vântul pe lacul din apropiere, cei cinci bodyguarzi ai Serviciului Federal de Pază ascunși pe după pomi, toți erau martorii prieteniei dintre cei doi. Putin și Kiril se plimbau prin parcul de lângă reședință, iar cine-i vedea de la distanță gesticulând nervos ar fi crezut că sunt doi inamici gata de bătaie. Nu discutau în șoaptă. Aici, pe malul Mării Negre, era liniște.

– Kiril, te-am chemat pentru a-ți sugera ca săptămâna viitoare să pleci într-o vizită de curtoazie în România. Am primit rapoarte cum că românii fac mătănii la orice os vechi cu sărutări lungi și cu limbi posibile, se târăsc pe coate kilometri lungime prin tot colbul mizerabil, preaslăvesc biserica și popii mai mult ca alt popor civilizat. Aș zice ceva de ‘bine’ de popi, dar ești prietenul meu în nemurire. Ha, ha, ha! Dacă nu am reușit săi-i păcălim pe fraieri cu frăția dintre popoare, poate avem posibilitatea să le câștigăm încrederea pe linia aceleași credințe. Ce zici?

– Președintele meu, o să mă duc fiind plăcut surprins de strategia aleasă, cunoscând în amănunt că majoritatea românilor sunt sensibili făcuți grămadă, ei supraviețuind încă cu concepțiile Evului Mediu în suflet. Pe când noi aveam Țari cu nume patronimice și frumoase Țarine, iar Российская империя era întins pe trei continente mustind de prosperitate, români se luptau în picioarele goale la 1907. Pun pariu pe un sfert din milioanele noastre de euro pe care le avem strânse prin diferite bănci europene că, pe al lor creștin Daniel, cu o sută de mii pentru uz propriu nestingherit de rușine, îl fac să se întrebe, înainte de a se închina, dacă este român sau rus. Gata, plec!

Într-o imagine de neuitat în lumea ortodoxiei, fotografii profesioniști dorind să surprindă cadre unice, capul bisericii ruse, Kiril, și Daniel, părintele creștinismului românesc, își strâng mâinile pentru un viitor luminat de prietenie, prosperitate între națiunile frățești, pentru socialism și unicul conducător. În reședința lui de la Soci, Владимир Владимирович Путин își freacă mâinile a satisfacție. I-am păcălit și de data asta!