41sojmwoyz-e1431346820276

Constat că s-au înmulțit expresiile care zic, doamne ajută cât mai des existăm doar metafizic, când lumea e rămasă tristă cam un secol mai în urmă, uite că apare brusc acel sentiment de turmă.

Pupăm tot ce ne vine-n cale chiar și resturi dezgropate, acțiuni fără gândire pline de absurditate, tot sperând la ajutoare cu credință mult adâncă, din păcate-n lumea asta nimic nu este fără de muncă.

Cei ce tac din gură tot sperând la rămânerea-n prostie, cei ce îndeamnă gloata cu aminul să le rămână pe vecie, să rețină că minciuna nu va fi doar infinită, când biserica va exista doar pentru o rugă cât mai simplă.

Cred și am acea credință unică cât mai modest realizată, tot mai sper într-o schimbare a credincioșilor emancipată, cred că buna cuviință însoțită de normalitate, poate ca să ne cuprindă sufletele fără de artificialitate.