CTQUnp8WoAAvYcn

Nu ştiu, poate mănânc mai mult decât este necesar, poate mă duc la gânduri exagerate, dar mă hazardez să spun că, în orice instituție a statului există un şmecher care fură. Un mahăr. Unul mare dacă instituția este un minister, unul mai mic dacă instituția este o primărie. Am luat la nimereală. Totuşi. Cu toate că instituțiile statului sunt nenumărat diferite, tipul de mahăr are cam acelaşi profil. Pe uz personal bazat din afacerile de casă, pe angajarea cunoştințelor prin relații sugerate, pe mişmaşuri cu bani publici.

Şmecheraş de oraş sau mai țăran de felul lui, uns cu toate alifiile sau în faza de accesare a gesturilor tipice hoților, mahărul va fi întotdeauna cu banul nostru în buzunar.  Oficial cum ar fi normal sau pe sub mâna prostului obicei.

Poate de mahăr aş scrie cu ură tot articolul ăsta, deoarece el fură din banii mei cu nonşalanță, poate aş repeta aici cuvinte care să-mi justifice bucuria de a-i ura să facă puşcărie cu zecile de ani, dar, treptat, am ajuns la concluzia nevinovăției lui. Nu vă mirați! Alții ar fi de vină în concepția mea. Și anume, trepăduşii.

TREPĂDÚȘ, trepăduși, s. m. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora). ♦ Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare.

Aşa este. Purul adevăr. Este plină societatea de trepăduşi care, în josnicia lor, încurajează sau chiar participă cu interes la nemerniciile organizate de mahări. Pentru firimituri aruncate din ospățuri grețoase catalogate de la zeci de mii de euro în sus, pentru avantaje, pentru un minim de confort financiar.  Astfel se formează rețelele, castele, grupurile de infracționalitate organizată. Grupuri ce fură de la mine, de la tine, de la noi.

Trepăduşii sunt simpli pioni, periculoşi de lacomi, ce au convingerea notei de plată niciodată neachitată. Păcăleală! Chitanța va veni întotdeauna cu bacşiş de la procurori. Rece, cu gratii, dureroasă. Toate la timpul lor.