de-ce-mai-sta-o-femeie-cu-barbatul-care-a-inselat-o-1-size1-465x390

Așa-i lăsat pe lume. Nu știu de ce, dar El n-a fost inspirat chiar deloc atunci când a creat lumea asta. Cum să programeze ca femeia sa fie cucerită de bărbat, și de ce nu a făcut-o invers? I-a băgat un cip în cap fraierului de mascul, l-a întors cu cheița pregătit de viitor, astfel încât orarul fixat în viața lui pentru a-și achiziționa diferite arme moderne tip sulițe sau arcuri cu săgeți, sa fie strict respectat.

L-a ținut ceva timp asamblat gata într-o soluție de feromoni nervoși, apoi i-a dat drumul în lume ahtiat după aceștia. Pe ei, pe mama lor! I-a spus din start. Mușcă din femei! Pe drum i-a mai șoptit ceva la ureche, ceva de genul unui pont. Cică în funcție de cât e complexă reduta femeii, să se antreneze târâș prin tranșee și asta numai pentru obișnuința viitoare, să se înscrie la cursuri lungi plictisitoare de tactica atacului, învăluire și mister oferit, pentru că numai așa ar reuși el, chipurile, să ducă la cap misiunea lui eternă.

Nu era mai simplu ca femeia să agațe bărbatul? Ăsta chiar nu este pretențios deloc! Fără stele căzătoare, fără poezie, chiar și fără plimbări prin parc sub lumina lunii de pe cer. Să stea bărbatul lungit pe un șezlong la plajă cu berea rece între buze și, dintr-o dată, el să se trezească în zbor purtat de o undiță aruncată cu țintă precisă. După care, să cadă lângă o femeie cum o fi ea, să se zbată ca un pește pe uscat că nu vrea, chipurile că-i figurant, că nu-i place pledul femeii, că talente și iar talente. Ca într-un final, bărbatul să cedeze la sânul ei. Pentru că, nu-i așa? Femeilor le plac bărbații care se lasă greu.

Eu d’aia am draci pe Creator, că nu s-a orientat în spațiu și timp atunci când a creat lumea. A ținut cu ursu’. Asta e!