Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

luna

decembrie 2017

Dormi în pace

sa-ti-fie-somnul-lin-in-raiul-de-sub-pleoape_e0891312ce4947

Coapse, țâțe, vorbe dulci, tu le spui adânc și plângi, eu apuc de mângâi lin, pulpe, buze și fini sâni. Și primesc al tău suspin, ce îmi sună în timpane, excitând pe rând, pe rând, ale mele dragi organe.

Brațele mi le împresori pe după umerii mei goi, mă atingi la subsuori gâdilându-mă de mor, simt tresar de senzual sânii noștri între noi, excitându-mi tot agale, calmul lin și somn ușor.

Ficatul meu maratonist a obosit

canva-photo-editor (5)

 

Ficatul meu este alergător de cursă lungă. Maratonist. Pe 15 Decembrie mi-a zis, într-un acces de furie, următoarele: dacă vrei poți, nimic nu e imposibil și niciodată nu-i prea târziu să o iei de la capăt, în fiecare an cu aceeași exuberanță, cu aceeași pasiune, cu aceeași ambiție. Dacă ai avut vreodată un vis la care ai renunțat din cauze numai de tine știute, gen salate verzi, diete, a venit momentul să nu abandonezi iar, să reziști pe pistele numai de tine știute, prin vântul rece al piftiei, prin deșertul uscat al vinului, prin ghețurile Antarcticii pline de cârnați. Eu sunt alături de tine. 

Cu ok-ul meu oferit, dar mai ales cu plăcerea de a fi mereu în preajma lui indiferent de situație, am acceptat să particip la antrenamente. Am început mai întâi cu suplimente nutritive bazate pe alcool de 42 grade, suplimente primite de la un sponsor binevoitor. Apoi, cu antrenamente zilnice de câte 2 ore la fiecare masă îmbelșugată. Știți cum se punea fibra pe noi, mai ales în zona burții gambelor? Ceva de neimaginat! Ziua o terminăm în tempouri a câte 2 litri vin alb de țară de prin colburi adunat, vorba strofei: praful așteptării curge în șiroaie, băltind peste a memoriei turbă, iar ploaia noroiește și înmoaie, tot colbul în care sunt, cu grabă surdă.

Deoarece maratonul nu ține cont de anotimp, scrie în cărțile de specialitate. Încercam să ne ținem de această schema zilnic, măcar până pe Continuă lectura „Ficatul meu maratonist a obosit”

A venit Moșul și la ei

26105327_1988915704457162_1462291127_n

Am venit de la serviciu oprindu-mă în dreptul ușii de intrare. Parcasem mașina în lătratul lui Max acompaniat fiind de Rebeca, amândoi așteptându-mă lipiți cu limbile de geamul aburit. Le-am făcut părintește cu mâna. Era acea noapte în care Moșul trebuia să ajungă pe la toți cei cuminți. Câinii mei știau asta, prin urmare, la fel ca și noi, oamenii, așteptau cu nerăbdare unicul moment al despachetării cadourilor. Nu știam cum să procedez în a le distrage atenția de la cele câteva pungi pe care le trăgeam cu greu după mine, de aceea m-am oprit transpirat pe banca de la intrare. Lupu se urcase deja pe gard și, sub puhoiul de dojeni amicale pe care i le-am tras pe nerăsuflate, catadicsi să se dea jos. Un simpatic. Trebuia să-mi fac repede un plan, altfel riscam să fiu dat cu cracii în sus de prietenii mei. Am răsuflat ușurat când vecinul, ăla de are două amante și două pisici lățoase, toate blonde, mi-a spus să mă retrag strategic către garajul lui. Doar nevastă-sa era brunetă. O pechineză frumușică.

Am intrat liber în curte sub privirile iscoditoare ale lor, ale ăstora de prin fotografii, am dat cuba cu fiecare în parte întrebându-i cum le-a fost ziua, dacă au mâncat bine, șorici, cârnați, caltaboși,  dacă și-au tăiat unghiile, dacă au făcut duș, chestii obișnuite în această minunată zi de sărbătoare. Le simțeam privire curioase ca și cum ar fi gândit: unde a lăsat cadourile nemernicul ăsta? Sau eram eu prea stresat. Nu contează.

În câteva rânduri i-am trimis calm la culcare, apoi m-am răstit la ei într-atât cât să facă primii pași către locurile lor de înnoptare, ca imediat, după ce le-am auzit sforăiturile, să aduc cadourile la brad într-un du-te vino anevoios cu inima la gât. Îmi era tare teamă că vreunul mai isteț, mai neîncrezător pe graba mea de a-i vedea culcați, să se trezească direct nas în nas cu mine. Ce aș fi putut să-i spun? Ce motive aș fi putut invoca? M-aș fi făcut de rușine, clar!

De dimineață am strigat tare, răsunător. Băieți, a venit Moșuuuul! Hai la brad!

canva-photo-editor (4)

 

Ai lov sarmaua

sarmale-cu-varza-la-slow-cooker

Mi-a plăcut urarea de Crăciun a lui Cernea, politicianul roacăr pe care îl apreciez de altfel fără nicio caterincă. Pentru că este un alt fel de tip într-o lume plină de hipopotami. Este băiat de băiat, dar mai are și scăpări, ca orice om supus greșelii. Parcă așa se zice prin scrieri bisericești, nu?

Urarea lui către români care suna cam așa, să aveți sărbători vegane, vegetariene și alte tipuri de sandvișuri cu frunze, copane de ramuri verzi  și mușchi de pom tânăr!, m-a lăsat mască chiar într-un moment sensibil în care, pe aragazul familiei mele se destrăbălau în fiert niște sarmale pufoase, drăgălașele de ele. Sărbători vegane? Ești nebun?

Sarmaua neamule de dac, ia sarmaua cu miros de te bagă-n varză cu tot cu gusturi și plăceri de gurmanzi ce suntem! Miroase demențial. Mă duc la cratiță cu simțul olfactiv atârnându-mi pe gresia rece, trag adânc mirosul în piept de se duce fericitul în călcâie, îmi las privirea să cadă brusc lipindu-se peste bulbucii fierbând zgomotos. Nu mă arde. Nu mă frige. Atârn cu emoție în timp imaginându-mi gustul lor prin papilele ce o luaseră razna prin gură. Hooo, nebunelelor!

Prind un capăt de varză adulmecând ca un Ferdinand floarea sa. Vaaai! Dau din mână hulpav către aburii ce se ridică copleșitori spre nările mele fine. O sarma îmi face cu ochiul într-o mare de valuri uleioase și, într-un ultim gest de afecțiune înainte de a se scufunda în oală întru aprofundarea gustului, îmi strigă plină de speranță: spune-i lui Cernea că-l iubim!

Horoscopul de Crăciun al bărbaților

canva-photo-editor (9)

Neti s-a uitat aseară la stele, apoi în frigider, după care, panicoasă din fire, s-a uitat la ştirile PROtv. Bănuia ea ceva, dar informația a bulversat-o total. Cică 95% dintre români vor mânca peste puterile burdihanului lor. Aşa că, a continuat să se uite pe cer până azi de dimineață când a intrat în direct pentru a ne spună tuturor Horoscopul Crăciunului.

Fecioară – Acest bărbat va pune mare preţ pe alimentaţia grasă. Îi place şunca. Fecioara va mânca la ore diferite şi va bea tărie înainte de masă.  De asemenea, el va dori ca  servirea trebuie să fie impecabilă. Nevasta lui ştie deja. Atenţie! Ea nu va folosi ingrediente rare, pe care el nu le cunoaşte. Nativul din Fecioară este foarte suspicios, de aceea se va implica în bucătărie dând directive scurte şi precise.

Balanţa – Bărbatul acestei zodii se va îmbăta ca un porc din primele ore ale dimineții. Va cere ciorbă la trezire. El, peste câteva ore, va deveni adeptul mesei în familie. Soția va trebui să-i pregătească o farfurie care să arate senzațional. Acest nativ este înnebunit după aromele unor mirodenii precum busuioc în tobă, salvie în lebăr, izmă în sarmale, ardei verde sau coajă de lămâie în zeama de varză. Este un inovator.

Scorpion – Mulți sunt Scorpionii înnebuniţi după carne. Majoritatea sunt fie hăplăi de carne prăjită, fie morți ahtiați după chiolhanurile bogate în colesterol provocat de grăsimi. Acest nativ adoră gusturile puternice, aromate, care să-i excite papilele gustative. Combină perfect țuica fiartă cu piperul, vinul fiert cu coaja de portocale, palinca cu palinca şi votca cu sucul de roşii. Este artist al Crăciunului.

Săgetător – Săgetătorii sunt adevăraţi gurmanzi. Nu numai de Crăciun. Adoră mâncarea, de orice fel, atât timp cât este gătită bine. Dacă însă nevasta vrea să-l impresioneze, va opta pentru mâncarea tradiţională. O mămăligă lângă sarmalele Continuă lectura „Horoscopul de Crăciun al bărbaților”

Mustesc de bunătate pe facebook, dar în realitate sunt o jigodie

9beb53d756a48147117c70a260c23f76

Ieri eram la Kaufland pe ultima sută de metri a cumpărăturilor finale. Eram obosit frânt după ce trăsesem la maraton printre rafturi, după ce mă înfiltrasem de zeci de ori printre cărucioarele participante la trafic, după ce făcusem zig-zag în draci printre mii de alergători asemenea mie. Mie îmi place îngrămădeală şi aglomerația. De ce să mă duc eu la cumpărături cu o săptămână înainte? N-aş mai fi român. Clar.

Să fim mai buni acum, de Crăciun, să ne iubim aproapele ca pe fratele nostru, să fim mai înțelegători. Aşa scrisesem ieri pe facebook într-un acces de bunăvoință spirituală. Tipul acesta de stare mă apucă în preajma Sărbătorilor, că-mi vine să plâng acum cu gândul la naşterea Mântuitorului, la brad, la Moş. Sunt melancolic.

Cum spuneam. Ieri, odată ce-am intrat în parcarea magazinului universal, am uitat, dintr-o dată, de lumea mai bună pe care o visasem pe rețeaua de socializare. Cum mama dracu să-mi ia altul locul de parcare pe care îl ochisem încă de acasă? M-am Continuă lectura „Mustesc de bunătate pe facebook, dar în realitate sunt o jigodie”

Bilanț 2017

9198522da2ed65fc73d4fd3d9f69589e

Anul 2017 a însemnat pentru mine un an extraordinar din punct de vedere al carierei de dat sex la politicieni. Cel mai mult mi-a plăcut atunci când am intrat pe pagina unor aleşi pentru a le da binețe. Numai mu.e cât să poată duce, la femei sănătate cu de toate lu’ Volguța şi duamnei Dan, la băieți sex în buci pentru a se obişnui cu acele minunate momente de la duşurile puşcăriilor.  Am oferit parlamentarilor tot binele din lume, iar preşedintelui de partid roşu i-am dat obişnuitele cadouri. Să te f.t în gură. Să ți-o bag pân la prăsele. Să mă c.c pe mustața ta. Pentru toate acțiunile mele, acțiuni ce corespund noilor reguli ale codului penal, am fost avansat de facebook la colonel plin cu drepturi depline în a-i face albie de porci pe ai noştri. Numai la ăi din psd şi numai ălora cu legile justiției la activ.

Pe plan local am dus lupte de stradă, aia nu este asfaltată, aia are gropi, am dat bătălii la baionetă pentru stațiile rablagite ale transportatorului de oameni cu autobuze din epoca de piatră, am lăudat noile realizări cincinale.

După o muncă susținută de peste 10 ani pe baricade, am primit încrederea cititorilor călărășeni Continuă lectura „Bilanț 2017”

Ieri am împlinit juma’ de secol

bc4fca03ae6a3f9c3acb51f8436b4f73.jpg

Ştiți cum este? Îi întreb pe cei trecuți de o anumită vârstă. Ştiți cum este să mai treacă un an din viața voastră, iar voi să nu vă dați seama? Să mergeți înainte, în ani, precum rusul. Să nu băgați de seamă. Vă simțiti bine, beți un pahar cu sănătate, mâncați porcos, îmbătrâniți anevoios cu materialul lăsat de natură, de toate care să vă justifice viața bine trăită. Nu vă dați seama că îmbătrâniți. Sau nu vreți. Dar, ca un făcut de că..t amestecat, în acea zi în care sărbătoriți anii din cârcă, vin urările. Din toate părțile. Deosebite, ungătoare pe suflet, plăcute. Sunteți în al câtelea cer doriți voi, iar plăcerea de a fi băgați în seamă este fără cuvinte. Rămâneți muți.

Ia uite, frate, câți se gândesc la mine, aa, uite şi un mesaj de la bucata aia bună din tinerețe, aa, uite un mesaj de la gagica aia cu curul bombat, aaa, uite şi mesajul prietenului meu bun din copilărie, gândeşti cu voce tare prins printre urări.

Ultimul gen de mesaj vă dă peste cap, vă rupe-n două printre amintiri, vă contorsionează emoțiile toate. Am îmbătrânit, îi răspundeți la urare cu lacrimi în ochi. Vă aduceți aminte de copilărie, împreună cu el, câte ați făcut amândoi si alții din gaşca de la bloc, câte frumoase aduceri aminte aveți de la școală, de la discotecă, din parc. Şi atunci realizați că, p..a voastră, ați îmbătrânit, că v-a trecut juma de secol din viață.

D-aia zic, urările prietenilor din copilărie sunt cele mai dureroase. Produc răvaşe în suflete.

Eroii nu mor niciodată

debozn-1

Când m-am dat jos din autobuz grăbindu-mă spre casă la mâncărica caldă a mamei, l-am auzit pe șofer parcă șoptind cu tremur în glas: a fugit Ceaușescu!

Senzația poate au trăit-o milioane de români. La mine era acea frică amestecată cu speranță care mi-a grăbit pașii pe trotuare. Gândurile mi-o luaseră razna. Muream cu toții? Sau urma să înviem? Mă uitam la oameni ca nebunul. Pe fețe o schimbare? O bucurie? Lumea ori nu știa cumplita veste, ori trăia aceeași stare de confuzie ca și mine. Frica era la mijloc?

Tată, ce se va întâmpla acum?, a fost primul meu contact cu părinții mei care mă așteptau îngrijorați, unul la scara blocului gri în care locuiam, iar altul la geam. N-am să uit niciodată oftatul de ușurare al mamei.

Au trecut cu greu zilele în sufletul meu. Mulți dintre acei tineri curajoși, de seama mea fiind, mureau acolo în linia întâi pentru libertate, pentru toți cei care stăteam în fața televizorului sperând că se va opri totul cu victoria noastră. A noastră? Cine era cu noi? Greu de spus în acele vremuri tulburi. Imposibil de exprimat în cuvinte starea pe care am avut-o când am auzit prima dată colinde la televizor. Doamne! Ce fior în inimă, ce emoții!

Și ei luptau acolo unde moartea te căuta după fiecare colț de Continuă lectura „Eroii nu mor niciodată”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑