tricouri_haioase17-500x500.jpg

Mi se rupe, mi se rupe sufletul în două c-ai lăsat pietrele să cadă

peste mine și, n-ai avut grijă ca să nu le dărâmi pe ambele grămadă.

Mi se rupe, mi se rupe inima-n două, c-ai lăsat timpul să ne fugă

din clepsidra întoarsă pe ascuns de mâini, ca el furios să ne ajungă.

 

Mi se rupe, mi se îndoaie, mi se îndoaie lacrimile adunate-n barbă,

emancipatele nebune ce-ar vrea grăbite ca dragostea să le absoarbă.

Mi se rupe, mi se îndoaie, mi se îndoaie totul în trecute amintiri

și, du-te-n fericiri plăcute și-ai încredere că am să le găsesc la știri.

 

Și mi s-a rupt, de-am reușit să mor îngreunat în zeci de povestiri,

himere negre-n cap ce-au vrut ca să mă scape de nebunele iubiri.

Și mi s-a rupt, și-aș vrea nebun ce sunt ca nenumărații beleuzi să știe,

că și Ciomu, doctorul meseriaș în toate, mi-a dat-o moartă pe vecie.