63db95f646fa14235deab1eaa20c208f

Ultima dată când am pozat selfie a fost, ăhă, exact acum 2 minute. Îmi place să mă trag des si foarte des în fotografii care să impresioneze toți libidinoşii de pe rețelele de socializare. Pe cei cu bătături în palme, mulți şi fără minte. Îmi fac bine auto pozele ce pun oftica privitoarelor la rang de invidie.

Cum îmi stă suvița rebelă de pe frunte? Mi se vede alunița de pe gât? Dar ce spuneți de micul fluturaş pe care mi l-am tatuat în spatele urechii? 100 de euro am dat pe ochelarii RB pe care îi port în selfie-ul produs la 11 si 12 minute. În poza asta am ieşit cam naşpa, nu? Mi-am operat năsucul, se observă? Doamneee, fetelor, în fotografia de la 11 si 13 minute sunt cu bluzița aia nouă primită de la iubi meu.

Îmi place să-mi fac poze singurică, în oglinda de pe hol, în oglinda de pe uşa şifonierului, ba chiar şi în cea de la baie chiar dacă nu mă cuprinde toată din cap până în picioare. Am diferite poziții de abordare care îmi scot în evidență bustul savuros, buzele cărnoase, cât şi limba gramatică cu care însoțesc de obicei fotografiile. N-ați auzit de limba gramatică? Inculților!

Aşadar, mă denumesc pe facebook Aristotela Skumpik, iar boala de care sufăr se numeşte selfită. Luați d-aci ce am citit rapid în 20 de minute.

‘-selfită borderline: atunci când o persoană îţi face multe poze (cel puţin 3 pe zi) dar nu le publică pe reţelele sociale,

-selfită acută: când o persoană îşi face şi publică online cel puţin trei selfi-uri zilnic,

-selfită cronică: atunci când cineva îşi face mereu poze şi publică cel puţin 6 poze diferite zilnic pe reţelele de socializare.’

Acum fie vorba între noi, care mama dracu de inginer a scos vorbele astea de duh care-mi provoacă greață? Parcă inginerii se ocupă de filozofie ieftină, nu? Vă pupă Aristotela.