9beb53d756a48147117c70a260c23f76

Ieri eram la Kaufland pe ultima sută de metri a cumpărăturilor finale. Eram obosit frânt după ce trăsesem la maraton printre rafturi, după ce mă înfiltrasem de zeci de ori printre cărucioarele participante la trafic, după ce făcusem zig-zag în draci printre mii de alergători asemenea mie. Mie îmi place îngrămădeală şi aglomerația. De ce să mă duc eu la cumpărături cu o săptămână înainte? N-aş mai fi român. Clar.

Să fim mai buni acum, de Crăciun, să ne iubim aproapele ca pe fratele nostru, să fim mai înțelegători. Aşa scrisesem ieri pe facebook într-un acces de bunăvoință spirituală. Tipul acesta de stare mă apucă în preajma Sărbătorilor, că-mi vine să plâng acum cu gândul la naşterea Mântuitorului, la brad, la Moş. Sunt melancolic.

Cum spuneam. Ieri, odată ce-am intrat în parcarea magazinului universal, am uitat, dintr-o dată, de lumea mai bună pe care o visasem pe rețeaua de socializare. Cum mama dracu să-mi ia altul locul de parcare pe care îl ochisem încă de acasă? M-am enervat. Am înjurat porcos. Am țipat. Câtă mârlănie printre şoferi, jur!

Ăsta-i intervalul din an care mă face fericit. Să stau acasă la gura caloriferului cu toată familia laolaltă, să depăn amintiri, să scriu pe facebook despre bunătate, despre pocăință, iertare, despre gesturile deosebite în a-i ajuta pe cei sărmani.

Apropo de sărmani. Um moş căuta ieri ceva, nu ştiu ce, la raionul ustensile de bucătărie, ținându-şi căruțul chiar pe mijlocul culoarului. M-am răstit la el determinându-i băşinile să-i fugă în toate direcțiile. Ai dracu, moşi! Când am trecut pe lângă el, l-am împins şmechereşte mai să-şi dea duhul într-o cratiță de inox. Uşor, tataie!, am râs de unul singur ținându-mă de singurul neuron pe care îl mai aveam disponibil.

Să continui totuşi, că vă povesteam de starea de amabilitate  pe care o am în perioada Sărbătorilor. Îmi place să postez ceea ce simt. Zilele astea mi-aş da haina de pe mine pentru un om sărac, aş căuta să ajut o familie nevoiaşă, aş organiza o acțiune de caritate pentru comunitatea oamenilor săraci. Mustesc de îndurare.

Am plecat încărcat din Kaufland, două sacoşe full ochi, dar numai după ce le-am beştelit rău pe casierițele  puturoase care abia se mişcau. Am fost total nemulțumit. Măăi, fetelor, le-am zis pe un ton arțăgos. Pe mine mă aşteaptă bunătatea sub bradul postat pe facebook. Mişcați-vă mai rapid! Eee!  

Later edit. Este necesar să specific. Nu mi s-a întâmplat nimic. Rândurile de mai sus sunt dedicate celor care se cred buni de Sărbători, dar tot timpul anului sunt răi, invidioşi, duşmănoşi.