canva-photo-editor (5)

 

Ficatul meu este alergător de cursă lungă. Maratonist. Pe 15 Decembrie mi-a zis, într-un acces de furie, următoarele: dacă vrei poți, nimic nu e imposibil și niciodată nu-i prea târziu să o iei de la capăt, în fiecare an cu aceeași exuberanță, cu aceeași pasiune, cu aceeași ambiție. Dacă ai avut vreodată un vis la care ai renunțat din cauze numai de tine știute, gen salate verzi, diete, a venit momentul să nu abandonezi iar, să reziști pe pistele numai de tine știute, prin vântul rece al piftiei, prin deșertul uscat al vinului, prin ghețurile Antarcticii pline de cârnați. Eu sunt alături de tine. 

Cu ok-ul meu oferit, dar mai ales cu plăcerea de a fi mereu în preajma lui indiferent de situație, am acceptat să particip la antrenamente. Am început mai întâi cu suplimente nutritive bazate pe alcool de 42 grade, suplimente primite de la un sponsor binevoitor. Apoi, cu antrenamente zilnice de câte 2 ore la fiecare masă îmbelșugată. Știți cum se punea fibra pe noi, mai ales în zona burții gambelor? Ceva de neimaginat! Ziua o terminăm în tempouri a câte 2 litri vin alb de țară de prin colburi adunat, vorba strofei: praful așteptării curge în șiroaie, băltind peste a memoriei turbă, iar ploaia noroiește și înmoaie, tot colbul în care sunt, cu grabă surdă.

Deoarece maratonul nu ține cont de anotimp, scrie în cărțile de specialitate. Încercam să ne ținem de această schema zilnic, măcar până pe 20 ale lunii, dar, din păcate, nu reușeam tot timpul. Erau zile în care eram obosiți după serviciu și atunci renunțăm la intervale, servindu-ne doar cu o salată de Boeuf ușoară și 2-3 beri la 0,33 ml. La toate antrenamentele ne cronometrăm pentru o mai bună viziune a timpului alocat.

Zis și făcut, ne-am înscris amândoi la ultimul maraton al anului, pe viață cu Digenzym-ul purtător de stindard, și pe moarte cu 112-ul în gândurile noastre pline de speranță. Și a venit 25 Decembrie. Ziua cea mare a maratonului ce se adresează categoric și în mod exclusiv elitei cu experiență vastă în abordarea curselor de gen, elită capabilă să suporte condițiile dure ale unor beții susținute, cu ruperi de ritm pe grăsimi și porțiuni de balonare extremă, până în acel punct suprem al saturației, urmată de coborâri abrupte și tehnice cu amețeli și convulsii de cap.

Alergam, mai întâi lent pentru obișnuință, apoi din ce în ce mai alert. Transpirația efortului susținut ne curgea nervoasă pe spate. Îi auzeam încurajările în urechi amestecate, surprinzător, cu gâfâieli neputincioase. Ficatul meu obosea, oare? Nu aș fi crezut vreodată. Haide, omule! Rezistă! Alergasem doar 11 km. Apoi, deodată, brusc și neputincios, ficatul meu s-a oprit vomitând tot ce băuse, minunăție de alcool, tot ce mâncase, rarități de grăsimi saturate, extenuat stând după aceea pe trotuar.

Abandonase.