canva-photo-editor (3)

Duceam gunoiul ieri după amiază când, de pe strada paralelă cu strada mea, de prin niște tufe mari proaspăt tăiate, m-am auzit strigat. Amicul Marian, ce faci? Bine, mulțumesc!, i-am răspuns omului, cel care, cu mare mândrie o spune, se ocupă de grădina din fața blocului. Ditamai metri pătrați, nu glumă! Primăvara este superb în acest colț de rai, numai verdeață și multe flori, de toate felurile, aromele, de toate miresmele. Omul este preocupat, fără nicio răutate spusă în glas, de grădina din fața blocului, locul unde stresul de zi cu zi este ronțăit de natură, unde pasiunea este mai presus decât sedentarismul biroului, unde gazele de eșapament ale mașinilor sunt alungate cu ozon proaspăt emis. Ozon? În fine. Așa mi-a venit să scriu, așa am scris.

Vedeți, domnule, ce grădină superbă am?, m-a chestionat amicul, descriind cu mâna dreaptă un arc de cerc preluat din baletul clasic. Da, eu ce să zic, cu toate că nu era nimic pe pământul proaspăt curățat de bălăriile trecutelor flori, ci doar niște frumuseți de ghiocei răsăriți din zăpada proaspăt topită. Florile astea nu au astâmpăr.

O țuiculiță?, m-a ademenit tipul în frigul iernii ce-mi străpungea pantalonii de trening proaspăt achiziționați de pe un site englezesc. Am gustat un păhărel de 30 ml dându-l peste cap, apoi altul surprins fiind de căldura gradelor ce-mi învăluia corpul, apoi încă unul ca final de campanie, eu urmând să o tai repede către casă. Pot să-i fotografiez?, l-am întrebat solicitându-i acceptul. De ghiocei toată lumea știe că sunt vestitorii primăverii, gingașe flori grăbitele naturii, frumuseți destoinice din avangarda florilor în lupta cu iarna geroasă, prin urmare, dornic să le aduc un omagiu, m-am așezat în genunchi imortalizându-i în toată splendoarea lor.

Atașat fotografia. Belea, este?

L.E. Să mă ierte ghioceii!

 

Foto- Ciprian Muntele