cocos

Cum o fi? Cum o fi să fii trântor printre mii de albine cu dulcegării și miere infinită, să le înțepi când ai chef ascultați comanda la mine, fetelor, să stai cu țepul în sus cât e ziua de lungă și să mai dai șah la regină când vrea mușchiul tău? Să bâzâi cât te țin puterile prin stup, să stai la televizor cu orele și să ai mai tot timpul o servitoare la piciorușe, să nu auzi cum te cheamă la muncă mai toate lucrătoarele și să le dai flit cât este ziua de lungă. Cum o fi?

Cum o fi să fii cocoș prin toată bătătura călcând țanțoș printre fraiere de găini apetisant de grase, ca apoi, să le auzi cotcodăcind de gelozie că nu le-ai băgat pe unele în seamă? La rând, fetelor, le-ai spune ținând punguța cu doi bani în cioc. Să stai rezemat de gard cu trabucul în gură, privind cururi copănoase ce-ți trec prin fața ochilor făcându-ți pintenii să râcâie pământul. Să fii stăpânul curții solicitând tot timpul iubire, așteptând ca una mai nevinovată să se împiedice de un găinaț uscat. Cum o fi?

Cum o fi să fii taurul satului, mândru nevoie mare mirosind ca Ferdinand macii roșii de iubire, ca apoi, când fetele dornice de văcăreală să te solicite pentru animalul din tine, tu să-ți iei la purtător iubirea profundă mergând mândru pe ulițe? Să calci apăsat printre fraiere de vaci ce te cheamă mugind câmpul la o tăvăleală pasională prin iarba verde de acasă, să-ți scoți la interval pieptul plin de atitudine romantică, și s-o dai tare cu ale tale picioare musculoase din spate împingând țărâna. Cum o fi?

Asta e, noi celelalte animale, amărâte rău!