canva-photo-editor (1)

Azi-noapte am visat ceva sublim. Mai visează oamenii că sunt pe o planetă îndepărtată căutând comori, mai dau oamenii din picioare cu bucurie, noaptea în somn, deoarece au aflat că averea lor a crescut prin donația făcută de un bogătan ce a dat ortul popii, mai hohotesc oamenii a fericire scăldându-se în oceanul Pacific pe o insulă retrasă de restul lumii. Vise de noapte. Eu m-am visat unul din gemenii nenăscuți ai Helenei Undrea.

Se făcea că eram acolo, știți voi unde, nu trebuie să vă desenez, în acel loc minunat în care toți bărbații vor să ajungă într-un final, după lungi dezbateri, parlamentări și insinuări. Eu am ajuns simplu. M-am trezit direct în pi..a ei.

Se făcea că era un loc de poveste, cu palmieri, liane, căsuțe din povești, vegetație luxuriantă, triluri de păsări, muzică în surdină dată, un loc unde și Zmeul era extrem de fericit. L-am văzut pe bulevard conducând cu nonșalanță un cargobot plin cu povești nemuritoare. Visele schimbă realitatea, asta este clar. Cum îl știam eu pe Zmeu, cu pletele în vânt, cu paloșul gros, cu vocea baritonală de marinar, iar acum, în visul meu, un trist bunic cu coa…e lăsate și cu sticla de rom băută.

Mi-am văzut de treaba mea. Eram nou în paradis. Îl căutam pe frete-miu prin învălmășeala creată de un pungaș chel ce intrase instantaneu în acest loc mirific, golanul unui om bogat iubit de mama pe nepusă masă, eu încremenind la ce avea să mi se ofere ochilor. Într-un colț al acestei frumoase și deosebite zonă, cu ochii pierduți în amintiri, amărâți ca vai de ei, cu hainele zdrențuite și cu pantofii scâlciați în picioare, trăiau vechile iubiri ale blondei. Sufletele măcinate de sărăcie li se observau cu ochiul liber. Doamne, câtă tristețe m-a cuprins!

Într-un final, l-am găsit și pe frate-miu. Juca tenis cu piciorul la perete. Ne-am îmbrățișat călduros nevenindu-ne să credem cât de mult semănăm, ca imediat să plecăm amândoi la cină. Ne aștepta mama cu fasole.

Asta am visat, asta v-am povestit. Doar nu era să scriu baliverne!