Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

luna

martie 2018

Voluntar pentru prima dată în viața mea. Dar nu va fi ultima oară.

20180331_104230

Azi am fost voluntar pentru prima dată în viața mea. O senzație unică care m-a făcut ‘om’ cu adevărat, mândru de mine pentru totdeauna cât voi trăi, un sentiment de mulțumire care îmi va alimenta sufletul până la următoarea acțiune la care voi participa. Deoarece vor urma şi altele, cu siguranță.

20180331_105043

Am participat la o acțiune de plantat pomi prin bunăvoința firmei la care lucrez şi a asociației non-profit, Viitor Plus, o perdea forestieră care, peste ani, va proteja de viscol drumul național aflat în apropiere. Nu pot să exprim în cuvinte ceea ce mi s-a întâmplat azi. În bine.

 

 

O foarte bună organizare, perfectă aş spune, cu o persoană cu suflet mare din partea Viitor Plus care ne-a preluat efectiv de la fabrică şi ne-a însoțit prin muncă toată ziua, cu o masă câmpenească jos pălăria care m-a determinat să atârn minute bune cu burta în sus precum un greiere la soare, cu un program de muncă care nu a făcut rabat de la seriozitate.

Vreau să scriu ceva de tipa asta, de ghidul nostru. Profesoară de istorie, căsătorită, deşteaptă, simplă, femeie cu familie care, în timpul liber, munceşte ca voluntar pentru România, pentru viitorul copiilor ei şi pentru ai noştri. Câtă putere să ai să susții moral activitatea asta? Multora dintre noi ni se pare un rahat, o banalitate. Mulți dintre noi nu înțeleg efortul făcut. Dar nici mulțumirea de sine, acea stimă pe care o ai atunci când te uiți în oglindă, seara, înainte de culcare.

Da, azi am muncit pe brânci până mi-au transpirat şi chiloții din dotare, dar am muncit cu drag pentru mine, pentru noi, pentru sufletul meu.

Mulțumesc, oameni frumoşi!

Pădurea neagră

FB_IMG_1521610935313

Bruneta ce-şi bea cafeaua liniştită,

Într-o dimineață cu o mină fericită,

Mă atrăgea tembel şi îmi zâmbea,

Îndrăznind am făcut paşii către ea.

 

Am admirat-o de aproape naturală,

Avea un aristocratic aer de nasoală,

Cu o singură sprânceană împreunată,

Ş-o barbă pe chipu-i angelic răsfirată.

 

M-a invitat la ea ca să vedem un film,

De groază a fost adevărat de sangvin,

Cheful de sex cu drujba bun secționat,

Chucky cu un cuțit ca eu să fiu tăiat.

 

M-am dat la ea cu gând de tăvăleală,

Avea o rochie colorată drept momeală,

I-am ridicat-o încet ca să mă urc pe ea,

Pădurea neagră pe bulane mă chema.

 

 

Baba bogată m-a cucerit, să fiu al naibii!

1578b90d99f80d4905595e54ceb478c7

Eu la o bancă aşteptând ca una dintre casiere, erau două în total, să vină de la patiseria din colț pentru a-mi actualiza datele. Fugise și ea zece minute deoarece i se făcuse fomiță în timpul programului. Şefa ştia, nebuna! Mi-a zâmbit complice când eu, cârcotaş al dracu, i-am bătut un apropo subtil cum că nu este nimeni la casieria pentru persoane fizice. Nu-i ziceam. Dar aia de la juridice m-a supărat, refuzându-mă. Aşteptați!, mi-a zis cu o voce pițigăiată. Ho, fă, dragă! Şefa? O tinerică bună…de profesionistă ce era în finanțe și bănci, cu o fustă strâmtă mai să-i pleasnească tivul pe bujoreii ăia simpatici şi drăgălaşi. Stați! A venit casiera, în sfârşit! I-aş fi zis si ei ceva, dar avea o figură atât de simplă și o scuză atât de reală, încât am tăcut precum un leu în preajma puternicului dolar.

Eram în aşteptare admirând cu interes afişajul electronic al cursului de schimb. Făceam calcule banilor virtuali pe care speram să-i câştig la loto, când, deodată, ca ieşită de pe coperțile revistelor de modă pentru seniori, apăru Ea. O babă dichisită super eroina mea, cu pantofi de lac fără toc, cu o fustă cloş lungă până sub genunchi, Continuă lectura „Baba bogată m-a cucerit, să fiu al naibii!”

Înjurați mult? (atențiune, atențiune! 18+)

canva-photo-editor

P..a mea, nu sunt nici cruce de închinat unde să se aplece lumea la picioarele mele (nu credeți ce reiese) pentru a-mi aduce recunoștința veșnică pentru ceea ce sunt, dar nu exist nici ca mârlan cu enșpe mii de clase care să le zică pe înjurături pe unde i se scoală lui. Și mi se scoală des. În fine, asta-i altă poveste. Scuzați-mă! Adică, ceva de genul în care mă supară cineva și nici nu vreau să mă audă, o zic în barbă pe băga-mi-as p..a în gura lui, de boschetar ce este ăla, bă, fraților, căconducecacuru, cine i-o fi dat carnetul în mână!.

Dar o mai zic și certându-mă fără a-mi da două castane pe scăfârlie, pentru atunci când greșesc și recunosc asta cu un bă, Optimistule, să ți-o bagi în gură de papagal ce ești! Nu ești atent deloc!. Toți beștelim în fond și la urma urmei, cred! Dar nu toți înjurăm îndeajuns. De exemplu, am un coleg la muncă care este mai fetiță, așaaa, ca purtare cu ăi de primprejurul lui, mai cuminte, pentru a mă exprima mai elevat, dar Continuă lectura „Înjurați mult? (atențiune, atențiune! 18+)”

Parveniții României

Citat-de-Octavian-Goga

PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, s. m. și f.Persoană ajunsă la o bună situație materială, politică sau socială fără merite deosebite, fără muncă, prin mijloace neoneste.

Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi, parveniți fără rușine, mizerabili ce la cîrmă faceți salturi de paiațe pe frînghie sau pe sîrmă, N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. 

S-a umplut România de parveniți, de ajunşi material aşa cum este menționat în DEX, şi doar atât. Persoane cu maşini bengoase cărora nu le cunosc tehnologia, cu haine de firmă pe care nu le ştiu a le purta şi asorta, persoane cărora le place luxul fără bune maniere incluse, ei fără minimă cultură generală sau gramaticală. Ne-au invadat societatea tot felul de persoane realizate financiar sau profesional pe baza relațiilor de partid, neşcolite, necivilizate, persoane care au ajuns, pe aceleaşi grade de rudenie şi prietenie, să ne coordoneze viața.

Am fost de curând în casa unui parvenit, invitat Continuă lectura „Parveniții României”

Femeia a căzut, dar eu am făcut duş. Ce miracol, ce minune!

bear_ferentari_07250400

Am râs cu gura până la urechi de o tipă care a căzut astăzi direct pe cele două perne moi ale curului ei. A alunecat pe o gheață ascunsă într-un ocean de mociorleală manufacturată dintr-un noroi negru autohton amestecat cu nisip arăbesc. Am fost măgar, recunosc cu mâna la inimă, iar dacă nu o făceam, presupun că acumulam presiune în creierul meu mic, nu? Făceam dracu vreun infarct.

Ajută, mă, femeia!, m-am rățoit la un tânăr care-şi atârnă veacul prin zona industrială a urbei, locul unde stația de autobuz e rabla metalică a oraşului şi unde lacurile adunate după zăpadă sau ploaie sunt precum Dunărea din apropiere. Chiar acum fluviul este umflat şi sătul de atâtea zăpezi. Ce-i mai place şaorma şi lu’ ăsta. Dar să revin.

Probabil am râs prea mult mâniind pe cineva sau poate am Continuă lectura „Femeia a căzut, dar eu am făcut duş. Ce miracol, ce minune!”

Aș vrea să cad ploaie rece asupra lumii

rain

O creangă frântă de ciudă că ea va cădea, bătută în valuri de ploaie rece, plânge cu lacrimi de ud pe umărul meu după surate ce încă așteaptă în pom sfârșitul. O alta singuratică pustiită de pala vântului doritor de dansuri jucăușe cu stropi de ape înghețate aleargă dinspre cerurile de plumb spre pământul mustind mai cenușiu ca griul. Întind repede mâna tremurându-mi de frig. O chem la mine făcându-i din ochi. O prind mângâietor dansând amândoi rotindu-ne în bucuria primăverii, închidem pâlpâind din gene ochii fericiți, după care, o așez lângă sora ei pe umărul ca un sprijin în ploaie. Spre fericirea lor.

Gânduri albe trecute să străpungă norii negri, mă uit în sus încordat în idei vechi, la ei cum spumegă de furie în jocul ploii ce se pregătește să cadă în chenare trasă. Aș vrea să-i ating, dar nu vor. Mustesc în mișcări dezordonate și fug de atingerea mea care încotro, speriați. Aș vrea să întreb misterul ce mă cuprinde. Ce cauți înauntru, ai vrea să spargi geamul presiunii ce te apasă, ai putea să alergi spre nori pentru a-i cuprinde în libertate? Să caut în amalgam de nuanțe cenușii în timp ce glasul îmi strigă în speranță. Așteptați-mă, aș vrea să cad ploaie rece asupra lumii!

ET şi Inspectoratul Şcolar

descărcare

Am auzit două mămici stând astăzi de vorbă pe tema vacanței forțate luată Vineri de copiii călărăşeni. Nu erau mahalagioaice şi nici țațe nu arătau. La bancă era dialogul purtat între două plăți încasate. Vorbeau peste rând, peste ghişeul la care nu lucra colega liberă, presupun, făcând abstracție de prezența celor patru clienți ce le auzeau fără restricții.

Eu chiar nu am cu cine să-l las. O să-l iau de mână pe Cosmin şi am să i-l pun pe masă şefei de la Inspectoratul Şcolar Județean. O să-i spun cu tupeu. Auziți, doamna, dacă trăiați în Norvegia, Suedia sau în altă țară unde zăpada este un obicei mai mare decât 10 cm, ce decizie luați la începutul anului şcolar? Ee, drăcia nabii, fricoşii pământului! 

– Eu o s-o duc pe Mălina la mama. Dar să ştii că şi eu i-aş zice câte ceva cucoanei care, neavând pic de asumare, decide să oprească funcționarea şcolilor într-o zi normală de iarnă, că-i primăvară în toată regula, la urma urmei.

Surpriza a venit de la un domn ce era înaintea mea la rând, domn ce s-a băgat în seamă făra a fi invitat de nimeni.

Doamnelor, vă spun sincer că zăpada a fost comandată de Soroş pe persoană fizică, nenorocitul dracului, comandă unicat pentru Martie numai pentru a-i îngreuna munca partidului aflat la putere. Doamnelor, iarna asta este mâna capitaliştilor, vă spun eu cu responsabilitate.

Băi, eu am vrut să fug, dă-mă naibii, noroc cu băiatul forțos de la security, 1,60 metri, 55 kilograme, băiat care a apărut imediat în zonă auzind remarca domnului aflat la vârsta pensionării. Am remarcat şi paşii în spate ai celor care aşteptau la rând odată cu mine, apoi privirile doamne fereşte ale doamnelor ce-şi spuneau revoltate păsul despre decizia Inspectoratului Şcolar. Deodată, de băiat Continuă lectura „ET şi Inspectoratul Şcolar”

Urangutanul Joe

orangutan-625x418

Urangutanul Joe e bătrân fără dantură,

În liane a sărit având dinții rupți-n gură,

Maimuțica tinerică ce i-a pus inima-n jar,

Va fi în sfârşit iubită de un moş bătrân curvar.

 

Urangutanul Joe furăcios de la natură,

La decorticat banane cu multă musculatură,

A pus-o pe maimuțică să fie doamnă-n clan,

Ce valoare prețuită ca nevastă de baştan urangutan.

 

 

 

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑