DogCleaningPoop-thumb-400x277Azi, plimbându-mă prin oraş, era să calc impregnabil într-un căcat de câine. Apoi în altul mai laborios lungit pe asfalt, apoi in altul fleşcăit de alți norocoşi de dinaintea mea, apoi în altul din care ieşeau aburii facerii. Mai încolo doi metri, o femeie, doamnă nu pot să-i zic, îl pupa sub coadă pe drăgălaşul ei ce tocmai se uşurase pe asfalt. Frumosul lu’ mama, frumos!  N-am zis nimic, doar în gând ceva simpatic cu spânzurat de craca primului pom întâlnit. Nu pentru cățeluş, eu iubesc animalele, ci pentru nesimțita aia.

Văzând mulțimea de căcați răsăriți brusc din zăpadă, am inceput să fiu mult mai atent, cu jaloane, ecuații de ocolire la pătrat, marşarier pe aici nu se trece, chestii de Rambo cu sărit din bordură în bordură, cu multe alte jonglerii urbane. Nicio şansă, credeți-mă! Intr-o clipă de neatenție, am călcat în el. Cum să vă zic ca să nu vă fac silă!? Un căcat d-ăla lipicios care s-a lungit pe talpa ghetei cât era de simandicos scremut, cu paiete precum soarele de pe cer, cu o culoare nici maronie, nici neagră, brun parcă îi spune, cu o textură fină precum ciocolata Milka. Mirosea demențial. Miros de Chanel no 5 la crepuscul. V-am convins sau vă mai spun? Am glumit.

Despre responsabilitățile posesorilor de cățeluşi fini? Pe altădată. În fine. După ce i-am înjurat pe bune şi porcos pe toți posesorii de animăluțe drăgălaşe şi simpatice, mânca-le-ar  tata pe ele de nevinovate care se cacă mai bonțoi ca un elefant, am intrat la LOTO.

Sigur iau milioanele.