FB_IMG_1521143742807

‘Surpriza pe care a avut-o Carmen Dan la inundaţiile din Covasna-Braşov: ne mai trebuie timp până când nu vom mai vedea birturile pline.’

Bă, pompierule, bagă pompa acolo la gard, nu vezi că-mi intră apa în curte? Bă, futu-vă muma-n cur de puturoşi! V-au trimis ăia de la județ să ne ajutați, iar voi trageți furtunul de coadă!, urlă Fane din toți rărunchii. Era la birtul din sat tolănit pe un scaun din fier ruginit pe alocuri, într-o rână dând pe gât o țuică proaspăt făcută de prietenul Marin.

Pârâul ce trece pe lângă sat ieşise din albie. Apa lui plină de nămol intrase în sat călarind totul în cale, drumurile asfaltate de primar cu fonduri europene, se umpluseră găurile din asfalt prima dată, şcoala nou construită ce stă la roşu de zece ani, chiar şi postul de poliție care acum era centrul de comandă din care se luau deciziile importante împotriva cumplitei nenorociri.  Era inundație în sat. Doar biserica şi casa preotului erau protejate de două diguri imense. Cu fluturaşi din aur ornate.

, se ridicase şi Marin de pe scaun după o gură zdravănă de țuică, Marin,  prietenul lui Fane, bă, jandarmule, ți-ai dracu de milițieni, adu repede câțiva saci cu nisip acolo, la poarta aia verde. Nu poate omul să ste liniştit la terasă din cauza incompetenței voastre. Cine v-a adus aici, bă? Marin era revoltat de ce vedea, la fel şi Fane, amândoi mai dând încă o dată noroc în cinstea prieteniei lor.

O barcă de cauciuc vâslită de doi jandarmi se apropie de uşa cârciumii, în ea fiind o tipă blondă îmbracată în costum de camuflaj asortat la machiajul ultimul răcnet al ministerului de interne. Fane şi Marin n-o cunoşteau pe muiere.

Bună ziua! Sunt dUamna Dan de la Bucureşti. Dumneavostră nu participați la acțiunile autorităților în a apăra satul de inundații?, li se adresă ministrăreasa cu voce suavă în glas.

Noi? O țuică cine dă? Cine are grijă de Fane şi Marin?