bear_ferentari_07250400

Am râs cu gura până la urechi de o tipă care a căzut astăzi direct pe cele două perne moi ale curului ei. A alunecat pe o gheață ascunsă într-un ocean de mociorleală manufacturată dintr-un noroi negru autohton amestecat cu nisip arăbesc. Am fost măgar, recunosc cu mâna la inimă, iar dacă nu o făceam, presupun că acumulam presiune în creierul meu mic, nu? Făceam dracu vreun infarct.

Ajută, mă, femeia!, m-am rățoit la un tânăr care-şi atârnă veacul prin zona industrială a urbei, locul unde stația de autobuz e rabla metalică a oraşului şi unde lacurile adunate după zăpadă sau ploaie sunt precum Dunărea din apropiere. Chiar acum fluviul este umflat şi sătul de atâtea zăpezi. Ce-i mai place şaorma şi lu’ ăsta. Dar să revin.

Probabil am râs prea mult mâniind pe cineva sau poate am făcut mişto prea mult în sinea mea de alunecarea tipei direct în amestecul ud fleaşcă. Mă, a trecut un nesimțit de şofer cu maşina prin lacul peste care mă hotărâsem să-l păşesc cu eleganță, stropindu-mă din cap până-n picioare. Mai mult pe fața-mi fină plină de lumină.

Nea Mariane, l-am auzit pe puştiul pe care îl admonestasem mai devreme, îți cumpăr un plic cu şampon de la magazin? Râdea, al dracu drac. M-am întors către el, spunându-i cu simpatie în glas.

Ia două! Ia şi un pachet de şervețele, două chiar, şi unul pentru doamna. Ia uite ce i s-au udat pantalonii în cur! Şi-am râs cu poftă toți trei, plus alți vreo 15 inşi care erau spectatorii de lux ai comediei noastre nevinovate.

Bă, ia-ți şi o bere! Fac cinste.