Citat-de-Octavian-Goga

PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, s. m. și f.Persoană ajunsă la o bună situație materială, politică sau socială fără merite deosebite, fără muncă, prin mijloace neoneste.

Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi, parveniți fără rușine, mizerabili ce la cîrmă faceți salturi de paiațe pe frînghie sau pe sîrmă, N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. 

S-a umplut România de parveniți, de ajunşi material aşa cum este menționat în DEX, şi doar atât. Persoane cu maşini bengoase cărora nu le cunosc tehnologia, cu haine de firmă pe care nu le ştiu a le purta şi asorta, persoane cărora le place luxul fără bune maniere incluse, ei fără minimă cultură generală sau gramaticală. Ne-au invadat societatea tot felul de persoane realizate financiar sau profesional pe baza relațiilor de partid, neşcolite, necivilizate, persoane care au ajuns, pe aceleaşi grade de rudenie şi prietenie, să ne coordoneze viața.

Am fost de curând în casa unui parvenit, invitat de o cunoştință comună, pentru a discuta o posibilă colaborare on-line. Avea ditamai biblioteca cu sute de cărți, de la beletristică până la cărți istorice, de la cărți de geografie până la cărți filozofice.

Nu am citit niciuna, mi s-a destăinuit prieteneste, bătându-mă pe umăr.

În fața bibliotecii, pe peretele opus, avea doi lei din ipsos ‘meseriaşi’, semn al bunăstării create de-a lungul timpului prin afaceri necurate cu statul. Descurcăreț este sinonimul parvenitului. Leul, simbolul puterii.

În România nu mai este la modă bunul simț al corectitudinii, bogăția prin muncă cinstit strânsă, oamenii nu mai sunt promovați prin profesionalism şi studii clar superioare, şi nici măcar prin realizări de excepție. Sunt promovate, de-a dreptul strigător la cer, incultura, prostia, golănia. Oameni parveniți din structurile de jos ale societății, dar care se cred burici ai României, hiene conştiente că vor trăi o veşnicie, neam de proşti, nesătui ai banilor sclavi. Am ajuns atăt de jos. Atât de jos!

Lupta pentru a parveni absoarbe toate puterile păturii așa-zise culte. GHEREA, ST. CR. III 193