Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

luna

iulie 2018

Ştiați că? Muştele roşii din parlament sunt rude cu muştele de că.at?

canva-photo-editor (2)

Bine ați venit la ora de biologie! Azi vom citi despre muscă. Atenție, se va efectua o disecție literară a muştei roşii, cea care ne bâzâie cu nesimțire de ceva vreme încoace. Cam de la Revoluție.

Muștele din parlament sunt un grup de insecte din ordinul Furacera, subordinul  Prostera, cele care posedă doar o pereche de aripi pe torace. A doua pereche de aripi este transformată în mâini pentru furat sau trohantere cu rol de echilibru în a sta pe că.at. Muştele alese sunt din clase diferite, dar eu, aici, fac referire doar la tipul de muscă roşie care poate să mănânce orice organic. Mai ales pasta aceea maron de care sunt mozolite toate la gura lor hulpavă.

Muştele obişnuite au de obicei o lungime de 5-10 mm lungime,  dar cele roşii sunt imense în nesimțire lor, chiar devenind gigantice atunci când vor să fure, să prostească, să schimbe legi. Partea anterioara a corpului este de culoare neagra, având patru dungi încrucișate pe partea din spate, acest tip de muşte fiind deja pregătit pentru o carceră lungă la Jilava. Partea posterioara a corpului este roşie, roşie, toate având genealogia bâzoiului şef.  Corpul muştei roşii este in întregime acoperit de peri pe care, de obicei, se prind bacteriile, microbii şi paraziții. Pe cap are doi ochi compuşi (ochi cu fațete) mari și roşii, ochi beliți şi hulpavi la tot ce înseamnă propriul interes.

Familia muştei este formată strict pe sistemul Continuă lectura „Ştiați că? Muştele roşii din parlament sunt rude cu muştele de că.at?”

Rețeaua de socializare a ajuns închisoarea proştilor

respect-pentru-joc

Suntem deja luați razna, anapoda într-o lume plină de idioți, vagabonzi ai lumii reci în care trăim. Am devenit prizonierii indiferenței față de durerea celuilalt, dar ce intrigă cel mai mult, am ajuns preocupați doar de nişte rahaturi de like-uri ce ni le dorim nenumărate. Ne gâdilă orgoliul dacă suntem persoane fizice. Sau ne aduc bani dacă suntem site-uri specializate pe informație. Ne vrem deştepți când noi suntem proşti, ne vrem culți când noi sunt neştiutori, ne vrem interesanți când noi suntem nebăgați în seamă.

Rețeaua de socializare înseamnă dinastia proştilor dornici de afirmare, locul subjugat de cei care vor să-si facă acțiunile arhicunoscute, partea de lume în care vrem să epatăm mai mult decât este necesar. Mda, nu zice nimeni sa nu ne facem o poză pe unde umblăm, să nu postăm o fotografie pe care i-am făcut-o mâncării ce ne-a umplut burdihanele, nu zice nimeni să nu ne lăudăm cu copiii noştri sau cu neamurile pe care le avem, ba chiar nu ne trage nimeni la răspundere că postam locul unde ne facem nevoile. La liber, dragilor! Să ne că.ăm în drum. Avem voie.

Tehnologia este la liber pentru a ne da voie să postăm tot ce ne dorim pe pagina noastră. Dar noi, din păcate, nu avem limite. Suntem idioți de felul nostru sau nu am ajuns încă la acel tip de civilizație care ar trebui să caracterizeze niste oameni educați? Suntem încă la nivel de maimuțe sau ne intereseaza mai mult vizibilitatea pe facebook?

Postăm fotografii de la locul unei tragedii, uitând de durerea celor implicati. Cazul Colectiv este un caz strigător la cer. Ce suflet a avut nenorocitul ala care a făcut poze cadavrelor, postându-le apoi pe facebook? S-a gândit un pic la mamele celor care au murit acolo? Nu. El a avut altă grijă, clar. Să fie el primul care postează.

Ieri, uitându-mă in jur, fiind martorul tragediei de la Baza Aeriană 86, Borcea, am văzut mulți proşti făcând live-uri de la fața locului. Mulți. Sau care filmau disperați ca si cum de acea filmare le stătea viața in joc. Să ne oprim, oameni buni! Să respectăm durerea. Să fim cu capul plecat în fața suferințelor semenilor noştri. Pace nouă!

Zbor lin, pilotule!

FB_IMG_1530988891726

Am dat să fug, ca imediat sa mă opresc brusc, blocat de nişte frâne imaginare ce porniseră din creier. Voiam să-l salvez, voiam să mă duc acolo, în dârele de fum şi flăcări ce se ridicaseră după prăbuşirea avionului. Fusese doar un impuls. Am auzit țipătul soției, un urlet de emoție, mai mult, apoi, alături, plânsul unei alte femei. Murmure multe. Am privit într-acolo înmărmurit, cu ochii în lacrimi, cu speranța că el, pilotul, se catapultase. Lăsat pe genunchi, am izbucnit într-un plâns spastic. Nu, nu, de ce să mi se întâmple mie asta, de ce tânarului pilot, de ce azi, de ce?, erau întrebările care mi se întretăiau cu speranța că pilotul este viu.

O explozie, două. Îmi cert soția care scosese telefonul pentru a face o fotografie fumului des. O cert. O fac țărancă.  Puțin respect. Într-o zi o să ne ducem dracu cu rețelele astea de socializare. O să ajungem să ne filmăm moartea în direct. O a treia explozie. Puternică. Stănă de piatră suntem.

Nu a supraviețuit, aud din dreapta. S-a catapultat, aud din spate. Îmi iau soția de mână fugind din calea celor cu păreri multe. Privesc în jur. O maşină de salvare apare de niciunde. O alta de pompieri. Se aud sirenele morții.  Un elicopter face cercuri în aer. Plâng în continuare. Un fluier se aude din jur. Ni se cere sa părăsim Baza. O facem. În coloană, trişti, având mulți dintre noi capetele în pământ.

-Ai grijă cum conduci!

-Bine că mi-ai zis!, o felicit, cerându-mi iertare pentru ieşirea nervoasă de mai devreme. Gândurile îmi rămăseseră în urmă la filmul prăbuşirii care mă frisona serios, film pe care nu reuşeam să-l realizez ca fiind real. Îl invoc pe Dumnezeu, tocmai eu, cel care are îndoieli asupra Lui.

La Radio Actualități se aude prima ştire, dar nimic de pilot. Îi înjur porceşte pe redactori. A supraviețuit, a murit? Nu vorbim. Ne respectăm durerea. Ajungem acasă. Telecomanda se duce direct pe TVR. Sus, pe ecran, se succed informațiile. Accident aviatic la Baza Aeriană 86, Borcea. Un MIG 21 a cedat. Pilotul nu a reuşit să se catapulteze.

Nu mai am putere să mai plâng. Doar îngaim lăsându-mă pe canapea cu ochii în tavan. Zbor lin, pilotule!

 

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑