FB_IMG_1530988891726

Am dat să fug, ca imediat sa mă opresc brusc, blocat de nişte frâne imaginare ce porniseră din creier. Voiam să-l salvez, voiam să mă duc acolo, în dârele de fum şi flăcări ce se ridicaseră după prăbuşirea avionului. Fusese doar un impuls. Am auzit țipătul soției, un urlet de emoție, mai mult, apoi, alături, plânsul unei alte femei. Murmure multe. Am privit într-acolo înmărmurit, cu ochii în lacrimi, cu speranța că el, pilotul, se catapultase. Lăsat pe genunchi, am izbucnit într-un plâns spastic. Nu, nu, de ce să mi se întâmple mie asta, de ce tânarului pilot, de ce azi, de ce?, erau întrebările care mi se întretăiau cu speranța că pilotul este viu.

O explozie, două. Îmi cert soția care scosese telefonul pentru a face o fotografie fumului des. O cert. O fac țărancă.  Puțin respect. Într-o zi o să ne ducem dracu cu rețelele astea de socializare. O să ajungem să ne filmăm moartea în direct. O a treia explozie. Puternică. Stănă de piatră suntem.

Nu a supraviețuit, aud din dreapta. S-a catapultat, aud din spate. Îmi iau soția de mână fugind din calea celor cu păreri multe. Privesc în jur. O maşină de salvare apare de niciunde. O alta de pompieri. Se aud sirenele morții.  Un elicopter face cercuri în aer. Plâng în continuare. Un fluier se aude din jur. Ni se cere sa părăsim Baza. O facem. În coloană, trişti, având mulți dintre noi capetele în pământ.

-Ai grijă cum conduci!

-Bine că mi-ai zis!, o felicit, cerându-mi iertare pentru ieşirea nervoasă de mai devreme. Gândurile îmi rămăseseră în urmă la filmul prăbuşirii care mă frisona serios, film pe care nu reuşeam să-l realizez ca fiind real. Îl invoc pe Dumnezeu, tocmai eu, cel care are îndoieli asupra Lui.

La Radio Actualități se aude prima ştire, dar nimic de pilot. Îi înjur porceşte pe redactori. A supraviețuit, a murit? Nu vorbim. Ne respectăm durerea. Ajungem acasă. Telecomanda se duce direct pe TVR. Sus, pe ecran, se succed informațiile. Accident aviatic la Baza Aeriană 86, Borcea. Un MIG 21 a cedat. Pilotul nu a reuşit să se catapulteze.

Nu mai am putere să mai plâng. Doar îngaim lăsându-mă pe canapea cu ochii în tavan. Zbor lin, pilotule!