respect-pentru-joc

Suntem deja luați razna, anapoda într-o lume plină de idioți, vagabonzi ai lumii reci în care trăim. Am devenit prizonierii indiferenței față de durerea celuilalt, dar ce intrigă cel mai mult, am ajuns preocupați doar de nişte rahaturi de like-uri ce ni le dorim nenumărate. Ne gâdilă orgoliul dacă suntem persoane fizice. Sau ne aduc bani dacă suntem site-uri specializate pe informație. Ne vrem deştepți când noi suntem proşti, ne vrem culți când noi sunt neştiutori, ne vrem interesanți când noi suntem nebăgați în seamă.

Rețeaua de socializare înseamnă dinastia proştilor dornici de afirmare, locul subjugat de cei care vor să-si facă acțiunile arhicunoscute, partea de lume în care vrem să epatăm mai mult decât este necesar. Mda, nu zice nimeni sa nu ne facem o poză pe unde umblăm, să nu postăm o fotografie pe care i-am făcut-o mâncării ce ne-a umplut burdihanele, nu zice nimeni să nu ne lăudăm cu copiii noştri sau cu neamurile pe care le avem, ba chiar nu ne trage nimeni la răspundere că postam locul unde ne facem nevoile. La liber, dragilor! Să ne că.ăm în drum. Avem voie.

Tehnologia este la liber pentru a ne da voie să postăm tot ce ne dorim pe pagina noastră. Dar noi, din păcate, nu avem limite. Suntem idioți de felul nostru sau nu am ajuns încă la acel tip de civilizație care ar trebui să caracterizeze niste oameni educați? Suntem încă la nivel de maimuțe sau ne intereseaza mai mult vizibilitatea pe facebook?

Postăm fotografii de la locul unei tragedii, uitând de durerea celor implicati. Cazul Colectiv este un caz strigător la cer. Ce suflet a avut nenorocitul ala care a făcut poze cadavrelor, postându-le apoi pe facebook? S-a gândit un pic la mamele celor care au murit acolo? Nu. El a avut altă grijă, clar. Să fie el primul care postează.

Ieri, uitându-mă in jur, fiind martorul tragediei de la Baza Aeriană 86, Borcea, am văzut mulți proşti făcând live-uri de la fața locului. Mulți. Sau care filmau disperați ca si cum de acea filmare le stătea viața in joc. Să ne oprim, oameni buni! Să respectăm durerea. Să fim cu capul plecat în fața suferințelor semenilor noştri. Pace nouă!