Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horațiu Mălăele

luna

mai 2019

Nehotărâților cocalari cu simpatie

7180

Dacă tot o să spui că NU te interesează politica, eu o să-ți dovedesc că politica este sursa răului a tot ce se întâmplă dezastruos în țara noastră. De la politică o să ți se tragă lipsa din magazine a rujului glamour intens care, de obicei, îți face buzele precum curul maimuței, de la politică o să se interzică importul de bemveuri pe care tot le invoci a fi meseriașe, motor puternic ce trage râgâituri puternice pe asfalt, eleron de avion cu frâne în aer, stabilitate mișto pe care să faci coroane și dricuri pe asfalt.

STOP! O să scrie la graniță. Tocmai ce Rusia vrea să scape de parcul ei auto plin cu Lada și Moskvich din anii 70. Iar China, tocmai a ieșit pe piață cu rujul diverse culori care te va face o micuța Cecurai la dispoziția protipendadei roșii de partid.

De la politică o să ți se tragă lipsa de pe rafturile barului de cartier a săniuței ce arde gâtlejuri bătute de vara gradelor plus, iar tu, nehotărât trist, vei da ronduri de bătătură în căutarea unei soluții pentru a nu intra rapid în sevraj. Vei apela iar la Mona, spirtul de odinioară cu care te făceai criță, dar nici pe acesta nu vei mai avea timp să-l găsești în magazine, deoarece un nimic de politician te va rechiziționa pentru nou deschisul canal Dunăre – Siret.

De la politică o să ți se tragă lipsa din farmacii a pastei Corega ce-ți betonează acum placa, pastă pe care o vei înlocui brusc cu ciment de construcții furat de nepotul tău de pe șantierul din apropiere. Baba ta te va chema s-o incălzești la ceas de seară tristă și întunecoasă, la brăcinari încins cu lipsa de curent electric și cu lipsa căldurii din calorifere. Celebra expresie era mai bine pe timpul lui Ceaușescu o să-ți iasă pe cur cu unica bășină pe care o mai poți trage, vei înjura de Cristoși pe Soroș, Statul Paralel, pe Iohanes, pe toți care te-au adus în starea asta de veșnic neinteresat de realitate.

Să te interese politica, cocalar nehotărât, tânăr sau bătrân!

Să te uiți doar pe antena trei toată viața care ți-a mai rămas, să stai la rând la ulei și zahăr, să iei pâine pe cartelă, să nu ai apă caldă la robinet și câte și mai câte rele aferente unui regim politic totalitar. Așadar, politica ar trebui să te intereseze mai mult decât ținuta pe care o vei purta la ieșirea în mall sau ce blugi îți vei lua la întâlnirea cu băieții în club. Mai mult ca tărăboiul din serialul turcesc care ți-a acaparat interesul și mai mult decât toate emisiunile de scandal, mizerii media ce sunt.

N-ai apucat regimul dictatorial al lui Ceaușescu? Sau l-ai apucat? Nu contează.
Ar fi bine să te intereseze politica, altfel ai belit-o!

 

Despre coarne. Minestrina di cornuti

61036154_299571514260110_2765476467767771136_n

Urmărind Giro d’Italia pe Eurosport în comentariul extraordinar al lui Manolo Terzian, într-una din zilele de concurs am băgat la cap o rețetă de mâncare tipică locurilor prin care trece caravana cicliștilor.

Minestrina di cornuti este o supă italiană simplă care, odată preperată, rămâne caldă câteva ore. În legenda italiană se povestește cum că, odată plecat soțul la serviciu, femeia se destrăbăla cu amantul, iar pe ultima sută de metri prepara această supă extrem de simplă cu care își aștepta soțul în prag, cu zâmbetul pe buze.
În tradiția Santarcangelo di Romagna se spune că sub Arcul Popei Clemente, care se află chiar în centrul pieței principale, erau atârnate câteva coarne de taur, iar dacă voiai să știi dacă ‘ai coarne’ sau nu, treceai pe sub arc. Dacă coarnele se mișcau, atunci era mai bine să alergi spre casă, sperând să nu găsești soția în pat cu iubitul!

Atenție, fetele, rețeta este:

Doi căței de usturoi tocați și uleiul de măsline se pun într-o cratiță mare, se adaugă dovlecei, roșii, ceapă, ardei iute, mazăre și se gătesc cu suficientă apă pentru a acoperi pâinea tăiată în felii subțiri așezată într-un castron. După preparare, ingredientele se varsă pe pâine, iar terina rezultată va fi acoperită cu o cârpă curată și lăsată în acest fel timp suficient pentru a înmuia pâinea.

Bărbati, dacă găsim așa ceva pe masă atunci când venim de la serviciu, e groasă treaba.

Fără măsele viața e pustiu

Nici dentiștii nu mai sunt ce erau odată. Pielea dacă le-o faci cadou, nici cu aia nu s-ar mulțumi, bașca ți-ar da și vreo doi ani cu suspendare la măsele, asta ca să vezi cum este fără mestecat, știrbule.
Este greu fără măsele, ce este corect, este corect. Mesteci carnea pe jinjii precum bicicleta fără lanț, iar când zici că ai rumegat-o, îți alunecă cataroi pe gât de nici apa Dunării nu ți-o îndeasă rapid.

Apoi, dacă n-ai măsele, nu poți avea zâmbetul ăla șăgalnic din tinerețe, zâmbet care băga fetele în boala admirației, limba pe jos avută. Zămbetul tău era precum nechezatul calului cu poftă de sex turbat.
Dacă acum vrei să zâmbești, fară măsele, trebuie să o arzi precum gura sapei pe câmp ținută, buzele strânse prinse cu lipici de scuipat, pomeții ridicații și ochii jucăuși ca la draci.

‘Pozele fără zâmbet ESTE trista agonie’..poptămaș. N-ai cum altfel.

Au dreptate dentiștii să te scuture la buzunare și din conturi, credit tăticu, să facă mațul gros fără taxe pe seama riscului tău de a hali precum bebelușii începători în ale mestecatului.

‘Dinții mei are valoare’ – sora lui poptămaș de la oraș.

Despre intimitate

Chiar citeam zilele trecute un articol despre îngrijorarea unora privind violarea dreptului lor la intimitate. Cum că tehnologia modernă poate intra în casele noastre depistând în imagini clare chiloții aruncați prin casă, farfuriile porcoi în chiuvetă, chiar și tânțarul care m-a ciupit în somn, blânda lăsată de el, cât și înjurăturile mele însoțind zgârieturile de la scărpinat.

Pe mine nu mă deranjează deloc urmărirea și ascultarea telefonului, ăsta ar fi și motivul de mai zic în microfon ‘muistule’, având mare grijă să nu discut cu soacră-mea în acel moment. 

N-am înțeles niciodată îngrijorările astea de tip văleu, îmi violează unul intimitatea, vreo organizație secretă sau vreun stat plin de spioni care vrea să vadă ce fac cu timpul meu, cu viața mea.  Acum ceva timp am trimis un mail în eter în care am cerut clar și răspicat ca spionul alocat mie să fie o tipă bine, cu țâțe mari șu craci lungi, una căreia să-i las intimitatea mea la discreție, s-o violeze în draci până i-o da borșul pe nas. Să scrie în raportul de tură. Ah, ce bine a fost!

Parcă îl văd pe operatorul ăla de satelit urmărindu-mi mișcările atunci când mă duc la baie, nu vă divulg vouă ce vede ăla, dar sigur schimbă repede canalul pe altă baie mult mai aerisită. 

Vrea cineva să vadă ce fac, să-mi asculte telefonul, da poftim, dragă! Ce am pe mine și sub mine.

Gata cu gluma!

A fost votată legea care permite înmulțirea accidentelor rutiere cu mortăciuni pe șoselele României

Poliția Rutieră nu mai are voie să-și ascundă radarele. Este foarte corect ca din punct de vedere etic poliția sa anunțe din timp pe unde își are nenorocitele alea de radare. Orice vitezoman cu pretenții poate, de acum încolo, să o calce până la viteza pe care o vrea mușchiul lui de bemve, de merțan, de volsvagăn, de reno, de alte mașini bengoase care papă kilometri pe asfalt ca pe pâine. Hai mă, n-avem infrastructură, ce naiba!

Orice șofer vedetă căruia îi ‘cere mașina’ va primi un semese pe telefonul mobil cu avertizarea ‘atenție, man, peste 200 de metri este un nenorocit de polițai cu radarul lui. Vrei să încetinești? Dacă nu, apasă 1 și polițaiul se va face că nu te vede, dacă da, apasă 2 iar polițaiul te va recompensa cu o cafea caldă la ibric’.

Orice conducător auto care o frige pe viteză la grătar încins va primi fleșuri din sens opus direct de la Godină, iar o cadână din MAI îi va dansa din buric pe marginea drumului.

Oricărui șofer care va depăși pe autostradă 180 km pe oră, la destinație odată ajuns, i se va face cadou permisul unui șofer care respectă regulile de circulație, permis pe care poate să-l rupă sau să se c..e pe el cu plăcere.

Orice polițai care va îndrăzni să oprească la control un șofer vitezoman va fi destituit pe loc, i se va lua arma, demnitatea, va fi f…t în gură și bătut în cap cu legea asta votată de infractorii care ne conduc.
Ura, ura, ura! România va continua să fie pe primul loc la accidente cu mortăciuni în Europa.

Românește

cover-web-Romaneste

Românește, că dacă ar fi ca să compar, nu eu ci tu ar trebui sa fii la penitenciar

Românește. E la modă sloganul naționalist comunist al celor de la pesede. Nu mă iau de proprietăților de peste mări și țări ale nașilor, nici de vizitele des europene ale unora mai mici pe care abia îi mai aduci acasă de prin vacanțe si delegații, ci o să mă iau de mâncarea cea de toate zilele, cea pe care ei o vor românește pe o piață, zic ei, tot mai afectată de importuri.
Vorbind strict de rețetele noastre vechi și străbune pe care tot le invocăm, aici referindu-mă la produsele din carne, lapte, plus fructe si legume, susțin ideea dispariției timpurii a acestora. Cam din paleoliticul Ilenescian. Cauzele sunt multiple. Modernizarea, știința și dezvoltarea societății ar fi doar trei din cele care au evoluat normal.

Mai sunt câteva rețete pe care le numeri pe degete, branduri care și-au câștigat târziu, dar și-au câstigat, renumele național și internațional. Vor supraviețui, dar din cauza roboților care ne vor ajuta să evoluăm, probabil peste o sută-două de ani, vom mânca doar pastile cu miros de brânză de oaie și capsule cu aromă de mușchi de porc.
Nu o să se mai poată românește, clar. Nici tradițional, așa cum plâng unii pe aici. Ei, ca partid, nu vor mai exista pentru a-și da cu barda în oo de oftică.

În rest, pornind de la roșiile cu semințe turcești la bază, laptele de la vaci cu tâțele mari umflate cu pompa, carnea de orice animal crescut ‘românește’ cu chimicale furajere, toate sunt precum produsele din import de artificiale, dar mult mai scumpe. Să mâncăm românește, corect, dar ce? Țăranul român s-a adaptat timpurilor moderne sacrificând gustul pentru producție și preț, iar importatorii sunt susținuți din umbră de același sistem corupt care ne și guvernează.

Este ușor să arunci pe piața credulilor de serviciu informații cum că supermarket-urile nu primesc țăranii la negociere, este lejer să îndemni aceeași creduli cum că tu simți până în urină românește, când tu, politicianule sau micule șef de deconcentrată, mănânci numai mâncăruri sofisticate care numai românești nu sunt.

Să le mai ascultăm refrenul celor de BUG Mafia! Mare dreptate au.

Mișcarea din cur cu sârg se învață

141b22b8abbb24c9843c3c08f45abe72.jpg

Îngrijorător. Femeile, mai ales cele tinere, dau din cur cât mai lasciv pe stradă, cât mai des și cât mai des. În disperarea noastră, a bărbaților care-și beau cafeaua pe terasă, la șosea. Nici terasele astea nu mai sunt construite ca pe vremuri, mai ascunse pe un mal de lac, la liziera unei păduri sau pe marginea unui ape curgătoare.

Filmele turcești oferite de televiziuni, manelele și muzica orientală ascultate din ce mai mult de tinerele femei, vacanțele făcute pe litoralul turcesc, belly dance-ul urmărit pe la RomâniiAuTalent, toate astea au determinat femeile să-și miște senzual curul stânga-dreapta ajutat fiind de mersul lasciv picior în fața altuia.

Atentie! Unii barbați îmbătrânesc, de aici si riscul de a face infarct la apariția pe stradă a unui dat din cur senzual. O să-i aveți pe conștiință, treaba voastră!

Nesimțiții din magazinele universale

cumparaturile-la-unguri-sau-bulgari-sunt-istorie-romanii-merg-anul-acesta-in-serbia-si-moldova-preturile_size10

O babă bine, îmbrăcată mai mult ca decentul, cu nepoțica în Pepco discută despre cât de aglomerat este la casă.
– Vai, bunica, vezi tu câtă lume a ieșit să facă cumpărături?
– Vai, bunica, zici că n-are lumea bani!
– Tu ce zici? Mai stăm la rând?
De fapt baba vorbea mai mult singură, cea mica doar rostind da sau nu. Baba extrem de vorbăreață, plictisită în cele din urmă, iese din rând, lasă jos coșul plin cu ceva țoale, chiar aproape de picioarele mele, spunând hotărâtă.
– Hai să mergem, venim altă dată să-ți cumpere buni ce a promis!
Privesc curios coșul plin, spunându-i respectuos cum că ar trebui să-și ducă cumpărăturile la locul de unde le-a luat.
Sictirită se uită la mine, trântindu-mi mucii în fasole.
-Hm, dar nu sunt atâtea angajate care stau degeaba în magazinul ăsta!? D-aia sunt plătite.

Eu mucles, joc de glezne, tac precum căcatul în iarbă, doar gândind cum o încalec, cum îi dau două labe peste ochi, cum o târăsc pe la fiecare raion în parte, acolo unde și-ar fi pus ordonat hainele alese la loc.
Când m-am dezmeticit, nesimțita plecase.

later edit
Este valabil pentru toți clienții nesimțiți din magazinele universale de la noi, clienți care, odată răzgândiți, își lasă câte un produs cine știe prin ce raion, altul decât cel cărui îi aparținuse produsul.

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑