cu-pumnul-in-masa (1)

Când te contrazici cu cineva pe teme politice și sociale simți în opinia lui o abordare apropiată nu numai de interesele lui, dar și de ale apropiaților, fie ei părinți, colegi, prieteni. Mai ales în orașele mici unde toți se cunosc cu toți, unde toți se întâlnesc des pe stradă, la promenadă sau la serviciu.

Acel cineva încă nu se poate despărți de părerile obiective pe care le gândește și nu le spune, asta doar pentru a nu-l supăra pe apropiatul care poate, într-un fel sau altul, să-i afecteze negativ viața liniștită de zi cu zi.
Cred că a venit vremea în a încerca să depășim gardul cu care ne sunt împrejmuite punctele de vedere și să încercăm în a evada din turma care ne ține împreună cu opiniile celor apropiați nouă. Să vorbim, să scriem, să țipăm.

Ne respectăm părinții și ne dorim tot binele din lume pentru ei, dar parcă mai mult ne iubim copiii și viitorul lor. Părinții ne sunt încă ancorați în trecut, în comunism. Trebuie să avem curajul să-i combatem și să le criticăm punctele de vedere.

Ținem la prietenii care lucrează în administrația de stat, șefi sau simpli executanți, dar ei au propriile interese mai presus de obiectivitate și corectitudine. Le permite sistemul corupt. Trebuie să le atacăm concepțiile, convingerile și, poate, să-i determinăm în a se rupe de organizația mituită din care fac parte.

Admirăm anumiți politicieni sau ne-am apropiat de ei din anumite preocupări în a obține avantaje de orice natură ar fi ele, dar putem să ne susținem anumite idei pe care le considerăm a fi susținătoare a unei societăți fără corupție, interese ascunse, fără hoție, manipulare, prostie și minciună.

A venit timpul să ne supăram rudele, prietenii, vecinii, colegii de serviciu. Sau să-i convingem pentru o Românie mai bună.