SS-London-untergegangen-1866-und-ihr-2Se trezește România din adâncuri

Părăsiți corabia care se scufundă, dragilor! Are sparte toate compartimentele calei,  elicea îi este ruptă franjuri de metal pe fundul mării scrâșnind, velele sunt mii de fire din pânză arse de soarele liber pe cer, direcția pe busolă greșit aleasă. Peste bord este libertatea.

Până nu este prea târziu. Dăcă luați 20 de procente din valurile mării, să fiți mulțumiți. O să luați rechinul în mână, bașca-n gură un tentacul de caracatiță de prin adâncuri. Ascultați sfaturile unui pirat bătrân!

Se aude piciorul de lemn săltând anevoios pe podeaua mâncată de cariile blestemului purtat de oceanul întins. Îngândurat își târăște hoitul mizerabil pe puntea plină de camarazi generoși, unși, păduchioși, aici un pas, mai încolo altul. Ocheanul îi arată în depărtare întuneric de nepătruns.

Astăzi a avut curul ciuruit de alice moldovenești, cruntă bătaie navală pe care corabia lui crunt a încasat-o. Ce zi neagră! Mintea i-a luat-o razna de la pesmetul maroniu mâncat cu nesaț, iar tangajul îi face feste crezându-se Barbă Neagră, salvatorul oamenilor săraci pe care tot el i-a prăduit. Dinții i-au fost mâncați de ciuma neagră, boală contactată de la un timonier fugar ce se ascunde în Madagascar, iar cei șapte ani din cocoașă îi vor atârna greu de vâslele galerelor. Va fi biciuit la dușuri de doi pirați, unul fără un ochi, iar altul fară o ureche, amândoi fiind doi bandiți recunoscuți pentru cruzimea cu care își maltratează victimile atunci când acestea se apleacă brusc după săpunul din sepie tristă.

Ah, Teleormanul meu!, i se va auzi urletul în noapte.

pesedei, săriți în apă, vâsliți la mal, cereți ajutor!
O să vă atârne lumea de catarg.
Beau un rom în cinstea evadării voastre.