Chiar citeam zilele trecute un articol despre îngrijorarea unora privind violarea dreptului lor la intimitate. Cum că tehnologia modernă poate intra în casele noastre depistând în imagini clare chiloții aruncați prin casă, farfuriile porcoi în chiuvetă, chiar și tânțarul care m-a ciupit în somn, blânda lăsată de el, cât și înjurăturile mele însoțind zgârieturile de la scărpinat.

Pe mine nu mă deranjează deloc urmărirea și ascultarea telefonului, ăsta ar fi și motivul de mai zic în microfon ‘muistule’, având mare grijă să nu discut cu soacră-mea în acel moment. 

N-am înțeles niciodată îngrijorările astea de tip văleu, îmi violează unul intimitatea, vreo organizație secretă sau vreun stat plin de spioni care vrea să vadă ce fac cu timpul meu, cu viața mea.  Acum ceva timp am trimis un mail în eter în care am cerut clar și răspicat ca spionul alocat mie să fie o tipă bine, cu țâțe mari șu craci lungi, una căreia să-i las intimitatea mea la discreție, s-o violeze în draci până i-o da borșul pe nas. Să scrie în raportul de tură. Ah, ce bine a fost!

Parcă îl văd pe operatorul ăla de satelit urmărindu-mi mișcările atunci când mă duc la baie, nu vă divulg vouă ce vede ăla, dar sigur schimbă repede canalul pe altă baie mult mai aerisită. 

Vrea cineva să vadă ce fac, să-mi asculte telefonul, da poftim, dragă! Ce am pe mine și sub mine.