Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horațiu Mălăele

luna

iunie 2019

Tarom, casa noastră

ef8a57d51559413c6bdbb2b9d57d67d0

Știre adevărată

‘800 dintre cei 2.000 de angajați ai TAROM sunt rude.’

Când te duci ca tot omul să iei avionul, la check-in te așteaptă fata cea mică a pilotului Vasile. Este pe tură cu Ileana, soția lui Victor, băiatul de la întreținere cale. Dorind să bei o cafea, îi soliciți un espresso Mariei, soră cu Ileana și verișoară cu Mihai, mașinist agregate aerodrom.

Ileana are un copil cu Giani, inspector exploatare trafic, iar cafeneaua Fly Family, la care este angajată, este administrată de Denis, antrepenorul căsătorit cu stewardesa Viki.

Odată ajuns la controlul bagajelor, te ia în primire familia Tudor, nașii lui Denis, polițiști de frontieră din tată în fiu, toate turele fiind acoperite de verișori, mătuși, unchi, nepoate și cuscri.
Roberto îți indinde o soluție pe mâini și pe picioare, invitându-te să te descalți la intrare. Îți zici în gănd că așa este civilizat atunci când intri în casa oamenilor.

Buletinul i-l intinzi Anastasiei, fina lui Viki, stewardesa, o tipă brunetă care l-a ținut pe pilotul George, care acum este căsătorit cu Dora de la cabinetul medical al aeroportului. Dora este sora vitregă a Irinei de la resurse umane, care are trei copii, toți angajați ca ingineri de aviație.

Ajuns la poarta de îmbarcare, auzi glasul suav al Magdei, verișoara Irinei, cea care anunță pasagerii pentru zborul pe care îl aștepți să te ducă în vacanța mult așteptată.

Atențiune, atențiune, zborul Tarom 858 cu destinația Mallorca va pleca în zece minute din sufrageria noastră. Noi, ai noștri, vă urăm zbor lin!

Transilvania, România!

q

Nu știu ce vor ungurii! De aici, din Bărăgan, lucrurile se văd simple. Transilvania nu se negociază.

În tabără la Năvodari, exact acum 32 de ani, am negociat cu o unguroaică din Oradea cedarea teritoriului ei. Bă, greu cu ungurii ăștia! Abia s-a lăsat cucerită teritoriu cu teritoriu, până la ultima redută pe care am doborât-o cu limba scoasă. 😀 Așa luptau românii pe atunci. Beți.

Revenind la situația de pe Valea Uzului, unde românii naționaliști și extremiștii unguri s-au certat, este simplu de tras o concluzie. Proști toți.

Poate sunt interese rusești, știind că Orban bozg…l este simpatia lui Putin, poate este o șmecherie a partidului care ne guvernează, #muiepesede, poate ungurii vor să ne provoace pe partea sensibilă a iubirii de țară, nu stiu, dar un lucru este sigur.
Transilvania este și va rămâne pământ românesc.

Ce m-a surprins totuși în naivitatea mea, crezând că această rivalitate este pur politică, a fost și este înverșunarea ungurilor de pe facebook. A oamenilor simpli. Am citit comentarii la articole scrise de unguri care trăiesc în România de o încrâncenare greu de imaginat. Comentarii în care făceau referire la istoria Transilvaniei ca făcând parte din imperiul Austro-Ungar de la Adam și Eva, comentarii de totală nemulțumire la adresa autorităților române, comentarii în care cer iar drepturi, simboluri, limbă.

M-am convins într-un final de incapacitatea ungurilor ( poate generalizez? ) de a uita, de a ierta, de a fi mulțumiți de pace, de comuniunea în înțelegere cu majoritarii români. Mai mult nu le putem da.

Transilvania, România!

Scrisoare deschisă către bormașină

28037554.makita-hr2230

Scrisoare deschisă către bormașină

Draga mea, astăzi te-am ascultat cu drag și simpatie, mai să-ți trimit un buchet de flori cu mulțumire că exiști în weekend. Ah, ghinionul meu a fost clar distanța dintre scara mea și scara în care ai cântat cu atâta eleganță în decibeli, dar totuși te-am auzit destul de bine, mai ales între orele 14 și 16 când ar fi trebuit ca eu să mă odihnesc sau sa mă uit la semifinala de tenis dintre Nole și Thiem de la Roland Garros.

Fir-ai a dracu cu cine te ține în mână și cu mult sex în gura proprietarului de apartament care nu-și respectă vecinii! Scuză-mă, bormașină!

De felul meu nu înjur, dar acum mi-a scăpat printre dinți. De obicei nervii mei sunt melomani, mari admiratori ai unei muzici de calitate, cu accent deosebit pe muzica rock. Da, stiu, și aia este gălăgioasă pentru una ca tine, mai pe maneleală în construcții, dar parcă scoate sunete mai plăcute decât ale tale, enorm tocătoare de răbdare.

Dar să revin, dragă bormașină, la ziua în care îți vine să cânți. Știu, prostul ăla de șef care te ține în mână lucrează în timpul săptămânii, ocupat fiind cu job-ul de zi cu zi. În weekend vrea sa facă si el un ciubuc cinstit. Corect, nimic împotrivă. Dar, spune-i, te rog, să respecte orele de odihnă ale celorlalți locatari care, culmea, vor să se odihnească dupa o săptămână de muncă. Da? Dragă bormașină, în încheiere îți transmit încă o urare care să-ți mergă la piese.
Să cânți lin, duios, special, dar la urechea ăluia care te-a inventat. Și a mă-sii.

Marian

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑