28037554.makita-hr2230

Scrisoare deschisă către bormașină

Draga mea, astăzi te-am ascultat cu drag și simpatie, mai să-ți trimit un buchet de flori cu mulțumire că exiști în weekend. Ah, ghinionul meu a fost clar distanța dintre scara mea și scara în care ai cântat cu atâta eleganță în decibeli, dar totuși te-am auzit destul de bine, mai ales între orele 14 și 16 când ar fi trebuit ca eu să mă odihnesc sau sa mă uit la semifinala de tenis dintre Nole și Thiem de la Roland Garros.

Fir-ai a dracu cu cine te ține în mână și cu mult sex în gura proprietarului de apartament care nu-și respectă vecinii! Scuză-mă, bormașină!

De felul meu nu înjur, dar acum mi-a scăpat printre dinți. De obicei nervii mei sunt melomani, mari admiratori ai unei muzici de calitate, cu accent deosebit pe muzica rock. Da, stiu, și aia este gălăgioasă pentru una ca tine, mai pe maneleală în construcții, dar parcă scoate sunete mai plăcute decât ale tale, enorm tocătoare de răbdare.

Dar să revin, dragă bormașină, la ziua în care îți vine să cânți. Știu, prostul ăla de șef care te ține în mână lucrează în timpul săptămânii, ocupat fiind cu job-ul de zi cu zi. În weekend vrea sa facă si el un ciubuc cinstit. Corect, nimic împotrivă. Dar, spune-i, te rog, să respecte orele de odihnă ale celorlalți locatari care, culmea, vor să se odihnească dupa o săptămână de muncă. Da? Dragă bormașină, în încheiere îți transmit încă o urare care să-ți mergă la piese.
Să cânți lin, duios, special, dar la urechea ăluia care te-a inventat. Și a mă-sii.

Marian