OWFiYmJiOGZmMWJiZTdmOTNkMTQyMWUxMWEwYw==.thumb

Dinamovist fiind, tot dând din glezne pentru Liga Campionilor, uitasem cum este cu emoția în fotbal. Am fost ani invidios pe suporterii Stelei, mult timp având unghia adânc înfiptă-n gât, am fost mereu supărat de lipsa unei echipe de fotbal dragă mie care să ma facă să suspin de emoție, sa plâng de fericire, să urlu de bucurie.

Cum o fi să fii suporterul unei Liverpool, unei Barcelona, unei Napoli?, mă întrebam mereu, dornic de o ochipă care să-mi ofere trăiri de suporter iubitor de fotbal. Eram tare nefericit.

Ee, uite c-au venit și zilele în care poți să-ți etalezi vocea de bariton, Optimistule, urletul tău la gol să se audă trei cvartale, uite că o echipă națională a României te-a adus iar de la extaz la agonie, de la bucurie la tristețe, de la răgușire la primadonă-n glas. Înjurăturile tale, vorbele de duh cu dedicație spuse, armoniile pe tonuri din expresii reieșite, te-au făcut iar cunoscut în cartier.

Dar nimeni nu te-a băgat în seamă. Doar juca România, echipa de fotbal U21, eroii tăi, ai noștri.

În sfârșit! Mureai cu emoția în suflet.