31ad13cde68faf831b7733df33949c64_L

Întotdeauna am fost convins că, printre noi, există limbiști, sinonimii pupincuriștilor, că fiecare dintre noi s-a lovit vreodată de unul căruia îi place să iasă în evidență, nu prin muncă, ci prin acea calitate deosebită a limbilor în cur date șefilor. De aceea, m-am gândit să-i dedic câteva rănduri acelui limbist universal care ne supără uneori. Așadar.

Coae, da, tu, ăla care stai toată ziua pe capul șefului, și ăla fraier că nu te dă afară, pe ușă, nu te-ai săturat de pasiunea plăcută de a da limbi în neștire, de a pupa dosuri, de a nivela cururi? Nu te-ai plictisit de a inventa situații și de a exagera probleme? Nu te-ai convins că lumea te acceptă, doar pentru că ai ajuns un spion printre ceilalți colegi, un fals caracter pe care îl vorbește lumea pe la spate, ca fiind informator de profesie?

Nu uita, limbistule, colegii te văd, te miros, știu cine și ce ești, iar de acceptat, din mult bun simț, te iau deocamdată așa cum ești. Un libidinos.

Limbistule, nimeni nu-ți înțelege dorința de a bate cărări spre vârf, călcând principiile colegialității în picioare, deoarece nimeni nu-ti vrea răul, nimeni nu-ți vrea locul, nimeni nu te sapă cu gândurile răuvoitore. Este doar în mintea ta de etern păcălici.

Limbistule, ești un pulifrici ordinar!