Coae unu, cel care stă la etajul patru, iese din când în pe scară, acolo unde își aprinde o țigară gustoasă. Dacă ar fuma în casă, nevastă-sa, o țață modernizată în timp, l-ar lua cu cratița, trei parale l-ar face. Așa fumează pe scară, ce pwla lui.

Coae doi, ăla de la etajul trei, fumează fără menajamente direct pe preșul de la ușa scumpă, fără a-l interesa că holul lui se prelungește ca proprietate pe scara aia nenorocită pe care toți au luat-o la fum. Mucul de țigară nu se mai catadicsește să-l ducă la coșul de gunoi din casă, i-ar mirosi a tutun stătut, așa că-l aruncă printre etaje direct la parter.

Coae trei, ăla de la etajul din mijloc, nu fumează. Dar își lasă punga cu gunoi când după ușa de la intrare, când în dreptul ușii de la subsol. Nimeni nu i-a făcut observație, prin urmare, continuă să considere scara locul unde se aruncă permanent gunoiul.

Coae patru de la etajul unu este fumător înrăit. Știu din maldărul de mucuri care s-a strâns în spatele unui gard viu, chiar lângă ușa de intrare în scară. Ăsta arde țigările una dupa alta, aruncându-le tacticos de la balcon fără nicio jenă.

La parter e liniște, toți trei locatari nefiind fumatori, probabil plăcându-le șprițul cu gheață, asezonat cu o muzică de calitate ascultată în surdină.

Doar glasul femeii de serviciu, auzit când mătură scara, se aude ca un murmur nervos.
– Ți-ai dracu de obosiți, scara este precum apartamentul vostru, nenorociților! Așa ar trebui să aveți grijă de ea.

Bacaul-vorbeste-FUMAT-SCARA-BLOCULUI