Democrația în România se termină atunci când guvernul ne taie pensia specială umflată cu pompa, salariul pe care nu-l merităm și avantajele de orice tip pe care ni le-a dat un guvern roșu iresponsabil.

Până aici vedem. Pând unde ne sunt atacate propriile interese pentru care nu ne-am obosit sa le obținem, ele venindu-ne pleașcă din înălțimile populismului dezmățat al pesedeului.

Am fost un inverșunat luptător pentru libertate și am urlat pentru democratizarea țării, dar până aici, până la salariul meu, până la pensia mea specială. Dacă vă luați de ele, sunteți comuniști!, ar țipa un avantajat al sistemului care se credea liberal. Probabil lăcomia este mai presus decât sistemul acesta pe care ni-l dorim sănătos, doar când nu sunt interesele noastre la mijloc.

Așa suntem în toate. Analizăm subiectele și le comentăm strict pe ce ne doare pe noi, raportând totul la persoanele noastre care ar fi, dă-ne dracu, perfecte.

E, atunci când autoironia, propria critică, înțelegerea faptului că nimeni nu este mai presus de lege și corectitudinea socială vor fi parte din caracterul nostru, e, atunci vom fi oameni.

Până atunci, trăiască pensia specială babană și salariul nemeritat!