Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

Autor

optimistul.com

Urăsc popii care se cred cineaști

canva-photo-editor

Nu este ceva personal, chiar cunosc câțiva tipi valabili care au această meserie atât de iubită pe deoparte, atât de hulită pe de altă parte, de aceea, am dreptul liberei exprimări în a urî popii. Nu-mi plac. Văd în ei întruchiparea lăcomiei a minciunii, a tot ce înseamnă avariție. Sunt rare cazurile în care am citit despre preoți care au făcut un bine comunității, prin ajutor oferit familiilor nevoiașe, celor fără de căpătâi, sunt rare situațiile în care popii au dat de la ei pentru săracii zilelor noastre, pentru cei sărmani, pentru amărâți. Cine este popa într-o localitate mică, într-o comună, într-un sat? Mulți știu doar atât. Este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, trimisul Lui pentru a aduce pace printre oameni, pentru a oferi liniște sufletească, pentru a menține lumea în pocăință. Sunt oameni cu har, ar zice unii. Vax albina.

Pentru toate astea și multe altele în care oamenii cred Continuă lectura „Urăsc popii care se cred cineaști”

Ți-am oferit iubirea de pe Everest

img_20140618_174235

M-am abonat să-ți demonstrez iubirea urcând pe-un vârf de munte înghețat,

Nu mă credeai c-aș fi abilitat să-ți arat c-a mea iubire este demnă de admirat,

Am izbândit să plec pe Himalaya cu rucsacul pe spinare în speranțe ambalat,

Și-am urcat și-am indurat ăl mai ger cumplit posibil demn al dragostei argat.

 

Am ajuns agonizant sus în vârf unde-mi doream să mor prins de viscolul turbat,

Vântul subjugat de iarnă îmi zburase într-un hău acea poza eu cu tine îmbrățișat,

Și m-am ghemuit abandonat pe vârf așteptând destinul rece pentru mine alocat,

În pustiul alb unde fiecăruia e dat ca să moară pe un munte nemișcat și înghețat.

Cum o fi?

cocos

Cum o fi? Cum o fi să fii trântor printre mii de albine cu dulcegării și miere infinită, să le înțepi când ai chef ascultați comanda la mine, fetelor, să stai cu țepul în sus cât e ziua de lungă și să mai dai șah la regină când vrea mușchiul tău? Să bâzâi cât te țin puterile prin stup, să stai la televizor cu orele și să ai mai tot timpul o servitoare la piciorușe, să nu auzi cum te cheamă la muncă mai toate lucrătoarele și să le dai flit cât este ziua de lungă. Cum o fi?

Cum o fi să fii cocoș prin toată bătătura călcând țanțoș printre fraiere de găini apetisant de grase, ca apoi, să le auzi cotcodăcind de gelozie că nu le-ai băgat pe unele în seamă? La rând, fetelor, le-ai spune ținând punguța cu doi bani în cioc. Să stai rezemat de gard cu trabucul în gură, privind cururi copănoase Continuă lectura „Cum o fi?”

Şi de Valentin Dei şi de Dragobete Dei. C-aşa-i iubirea

descc483rcare

Este adevărat și n-am nicio remușcare în a spune că, de zilele astea în care îndrăgostiții își fac de cap prin locuri care mai de care mustind a iubire, chestii trestii inimioare și chiloți roșii, mai sunt printre noi și persoane care cred că Valentin Dei nu există. Sau c-ar exista pe acolo pe undeva, dar că, din anume varii motive din compoziția genurilor feminine extrase, această zi ar fi numai un bun prilej de expunere groteasca a bijuurilor și a țoalelor primite cado’ de la iubiți. Sau de la falși iubiți. Sau de la ex soți. Cum că astea care fac fițe și figuri pe rețelele de socializare expunându-și fericite donațiile bărbaților lor, ar fi niște mieroase ce fac pe interesantele fie-le Valentinul cât mai urât și cât mai bătrân. Nu contează.

Una lume ar spune că Valentin ar fi doar un import grotesc exersat an de an de persoane care cred că iubirea este mai specială în această zi pur americană, cu toate acareturile ei incluse aici, cuprinzând ai loviuri delicate și kisuri dedicate. Muaaa! Corect, este un import, Continuă lectura „Şi de Valentin Dei şi de Dragobete Dei. C-aşa-i iubirea”

Tatăl meu este mare, dar atât de mic. Mi-e frică, tare frică!

Screenshot_2015-09-22-01-07-13-576x1024

Tatăl meu este mafiot. Mici copii ăia de prin Sicilia, la degetul mic racheții de prin mama Răsie, minusculi băieții din Yakuza japoneză. Tatăl meu este bogat. Un rahat cu ochi Gates Bill, o sărăcie patronul chinez de la Alibaba, un mărunt Mark Zuckerberg. Tatăl meu este bandit. Degețel Jesse James, celebrul membru al temutei bande de răufăcători din secolul al XIX-lea, la scară redusă Al Capone, un sfârc Terente.

Tatăl meu este politician. El face afaceri cu Statul. Ca nimeni altul. Tata face bani negri pentru zile albe. Tatăl meu îi are la mâna lui aspră pe toți. Tatăl meu cunoaşte interesul, ştie manevrele, poate da lecții oricui şi oriunde. Tatăl meu este şmecher. Tatăl meu este un titrat cu studii superioare. La Spiru. Învățământ la distanță. Nu contează. Tatăl meu face legi pentru alții. Este priceput. Tatăl meu este un bun orator. Seară de seară este la emisiunea lui preferată. Ştie să acuze ca nimeni altul.  Tatăl meu nu minte. Continuă lectura „Tatăl meu este mare, dar atât de mic. Mi-e frică, tare frică!”

Grădina amicului meu

canva-photo-editor (3)

Duceam gunoiul ieri după amiază când, de pe strada paralelă cu strada mea, de prin niște tufe mari proaspăt tăiate, m-am auzit strigat. Amicul Marian, ce faci? Bine, mulțumesc!, i-am răspuns omului, cel care, cu mare mândrie o spune, se ocupă de grădina din fața blocului. Ditamai metri pătrați, nu glumă! Primăvara este superb în acest colț de rai, numai verdeață și multe flori, de toate felurile, aromele, de toate miresmele. Omul este preocupat, fără nicio răutate spusă în glas, de grădina din fața blocului, locul unde stresul de zi cu zi este ronțăit de natură, unde pasiunea este mai presus decât sedentarismul biroului, unde gazele de eșapament ale mașinilor sunt alungate cu ozon proaspăt emis. Ozon? În fine. Așa mi-a venit să scriu, așa am scris.

Vedeți, domnule, ce grădină superbă am?, m-a chestionat amicul, descriind cu mâna dreaptă un arc de cerc preluat din baletul clasic. Da, eu ce să zic, cu toate că nu era nimic pe pământul proaspăt curățat de bălăriile trecutelor flori, Continuă lectura „Grădina amicului meu”

Vecinii de deasupra

22036112-bosch-gbh-5-40-de

Astă noapte, vecinii de deasupra au făcut sex și s-au luptat din greu

fără încetare, cu strigăte și chiote până dimineața sunete de aoleu,

Dacă aveți o bormașină prin cămară, puneți-o pe un site la o vânzare

ca s-o văd și cum arată, deoarece eu vreau diversitate și putere mare.

Cum se alintă fetele pe facebook?

dragoste13

Imposibil să nu-ți sară în ochi ceva pufușenii drăguțe, drăguțe, spuse cu gurițele strânse botici mici și rujați, cu dedicație numai una și una către prietenele mici scumpici de pe facebook. Plus multe inimioare lansate pe pagina proprie cu drăgălășenia cuvenită fiecărei prietenuțe simpăticuțe, oferite cu vreo ocazie specială de fiecare trăită în parte la intensitate maximă.

Toate roz bombon asemănătoare cu tipa aia de la drept, jucăușa din filmul american inspirator de alintături nobile. Și cum ziceam. Fetele pe facebook se alintă prelung cu ești frumi pup dulcic, geeeen, cu mieunaturi îndelungi și cățelușii deghizați îmbrăcați, mai să zică lumea că sunt arlechinii de la Circus Globus, își trimit bezele una alteia cu ce faci iubi mai trăiești și ce rujuleț ai folosit, fatttăă, că-ți stă de la superb în sus cu făcutul unei parabole roșii pe cer întorcându-se inspirat pe buzele tale dulci. Muaaa!

Staaați, s-o vedeți pe poza aia postată cu fandoseală mieroasă a câte unei piți dezmierdată într-o poziție indecentă, cu țâțișoarele juma Continuă lectura „Cum se alintă fetele pe facebook?”

Meseria de întreținut e la modă

trucuri-barbati-eleganti-720x550_c

Sunt cel mai bun dintre cei mai buni, am făcut liceul la seral și facultatea la fără frecvență cu specializare în master pe domeniul respectiv, am lucrat câțiva ani prin Germania într-o companie uninațională stabilă pe piață cam de 65 de ani. Se plătea bine, n-am ce zice, dar ca fiecare companie trecută prin viață și pe piață, mă mai ținea peste program, îmi mai dădea nemotivat, ba îmi tăia din și din salariu când eram neascultător. Așa că, mi-am dat demisia. Am fost căutat, ademenit cu o mașină nou nouță, ba chiar cu o excursie erotică pe o insulă pustie. Eu și ea. N-am acceptat.

Și-am plecat în Anglia printre nobile firme, simandicoase companii conservatoare care nu angajau pe oricine, până când, văzându-mă într-o seară dezbrăcat la bustul gol cum dădeam jos faianța dintr-un apartament, una dintre ele să mă angajeze pe loc. Munceam numai noaptea. Trăgeam ca nebunul. Îmi desfășuram activitatea în căsuța de la țară a mamei patronului, cam veche hoașca, dar la salariul pe care mi-l oferea și la luxul pe care îl aveam la dispoziție, era perfect. Munceam cu ochii închiși. Îmi era cam silă, dar alții sunt mult mai amărâți în comparație cu mine. Am fost concediat când am rupt coada la ciocan, iar baba încă mai era în extazul ăla mare. Asta a fost.

Acum sunt liber. Am venit în țară de curând. Pentru firmele interesate. Știu să stau lungit cu telecomanda sub barbie cât este ziua de lungă, cu o bere blondă în mână uitându-mă la un meci de fotbal, am făcut cursuri de prim ajutor pentru a învăța în mod adânc cum se cheltuiesc banii aiurea prin mall-uri, sunt artist la dansul din buric și la ridicat mâinile în aer a prietenie prin cluburile de fițe. Știu să mă port elegant cu un pahar de șampanie franțuzeasca. Conduc cu îndemânare orice mașină de la Mercedes până la Range Rover, dar fiți atente și numai atente, să fie numai de culoare alb imaculat. Știu să–mi petrec vacanțele doar pe Coasta de Azur și pe Coasta Dalmată, coaste să fie și să fie cât de cât scumpe. Asta în timpul liber. Munca pentru mine este muncă.

Înțelegeți dragi companii? Ăsta-i CV-ul meu. În nomenclatorul de meserii din România a apărut una nouă. Meseria de întreținut. Aștept oferte chiar și de închiriat pe timp scurt să fie! Firmele de la 60 de ani în sus au reducere.

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑