Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

Categorie

Călărași – plai de dor

Să trăiți!

18700023_1314877931913673_4994211781876630131_n

Trăiți! Ce faci bro, șefule de ceje, cum o mai duci, ce-ți mai face mustața aia câteodată îmbibată bine în alcool, ca tot omul, zic? Ete și io p-aci cu băieții cașchetați am venit să-ți asiguram spatele valoros, lateralele din părți, ca nu cumva dușmanii de clasă să te înhațe pe neve. Drepți poziția am luat-o din stimă pentru mata, cu mâna la tâmpla dreaptă frumos palma arcuită ca-n filmele amerecane văzută, mâna pe vipușcă în toată stima pe care o port la mine mai mereu.

Salutul militar este semnul exterior de respect și politețe acordat reciproc și normă de conduită a militarilor. Se exprimă în ritualul executării, în modul stabilit, a onorului militar la întâlnire (despărțire).  Onorul militar se execută cu sau fără armă, de pe loc sau din mers.  Salutul (onorul) militar se execută cu promptitudine și vioiciune, respectând exact regulile poziției „drepți” și ale deplasării. 
Pentru a executa salutul (onorul) militar de pe loc în afara formației, cu capul descoperit, la trei-patru pași de comandant (superior), militarul se întoarce cu fața către acesta, ia poziția „drepți” și îl privește în față, întorcând capul după el. 
Dacă militarul este cu capul acoperit, atunci, în plus, duce cu vioiciune, pe calea cea mai scurtă, mâna dreaptă la coifură, astfel ca degetele să fie alăturate, palma întinsă, degetul mijlociu să atingă partea de jos a acesteia (lângă cozoroc), iar cotul să fie pe linia și la înălțimea umărului. La întoarcerea capului către comandant (superior), poziția mâinii la coifură rămîne neschimbată. Când comandantul (superiorul) a trecut, militarul, care execută salutul, întoarce scurt capul înainte și lasă mâna dreaptă cu repeziciune în jos.  Continuă lectura „Să trăiți!”

Promit frumos, mint mult. Mă votați?

media_146865268478063400

Oameni buni, mă numesc Vămintiar Marian, candidat independent al oraşului meu de suflet pe care, dacă voi fi ales ca ştampila să cadă pe mine cu noroc, îl voi face să se întoarcă după soare, lună, căi lactee, actiregularis şi alte galaxii demne de invidie. Deja am promisiunile la mine ținute la vedere, pentru ca lumea să se convingă că nu mint. Uitați! Teancuri legate frumos cu ață roşie şi cu fundițe. Alegeți-mă!

Strada principală o s-o pavez numai cu piatră de travertin, iar cele secundare, iluminate de candelabre împodobite cu cristale swarovski, le voi polei numai cu aragonit. N-aveați de unde şti, este? Legătura între cartiere va fi făcută numai de telegondole care vor circula gratuit, transportul în comun va fi doar prin autobuze Continuă lectura „Promit frumos, mint mult. Mă votați?”

Povești de Călărași – Armata unei singure maimuțe

646x404-4

I-am solicitat printr-un mail lui Bruce Willis să-mi îngăduie să scriu o mică adaptare la filmul în care a jucat impecabil în lumea aflată între trecut și viitor, între luciditate și nebunie, între vis și realitate. I-am zis cu rugămintea de a-mi permite să preiau denumirea filmului Armata celor 12 maimuțe a cărui acțiune are loc în anul 2035 când omenirea subzistă într-o dezolantă lume a morții, urmare a distrugerii în proporție de 99% a populației Pământului, și s-o transform în ceva la fel de fantastic, dar cu acțiunea în zilele noastre. În rolul principal, un deputat PSD de tristă figură care, ca și alți parveniți pe meleaguri călărășene, va candida pe listele locale ale partidului roșu, pentru că noi, spectatorii de rând și de multe ori păcăliți ai lumii atât de speciale a cinematografiei politicii, să-l nominalizăm la figura anului în Camera Deputaților. Zmeura de aur ar merita.

De ce zic asta? Deoarece, mai ieri, alaltăieri, când am vrut să mă duc la frizeria de la Complex pentru a-mi da ciuful jos ce deja îmi depășise ca mărime gâtul meu extrem de scurt, am fost oprit, la intersecția Pompierilor cu București, Continuă lectura „Povești de Călărași – Armata unei singure maimuțe”

Povești din Călărași. Ați îndoit-o prea mult?

Nu vreau să trag în nimeni, ba chiar vreau să ajut edilii locali să pună mai bine geana pe cei care ne vopsesc trecerile de pietoni. Alea roșii colorate frumos, să nu le deochem noi pe ele de frumuseți!? Care șmecher dinamovist o fi ciordit din vopseaua rutieră roșie ca focul să ne poarte norocul orașului nostru? Cine ne-o fi lăsat vopseaua mai lungă la vopsire și cine a îndrăznit s-o îndoaie să-i fie și lui trebuință pe acasă? Eu nu, să-mi fie cu iertare! Mi-ar fi trebuit și mie de-o emblemă a clubului, doar sunt câine roșu de când mă știu, dar un nene muncitor de pe acolo nu a vrut sa-mi ofere la ciubuc nici măcar o picătură. Cică, să vin mâine dimineață, mai pe răcoare. N-am să mă duc! Nu vreau să mă vopsesc de rușine.

Când s-a făcut prima vopsire de la 5 Călărași? În perioada alegerilor locale, dacă nu mă înșel? Ei bine! Au trecut 5 luni? Cam așa arată trecerea de pietoni din zona respectivă. Seamănă cu o operă de-a lui Dorel? Nici gând!

photo_0163051710yesnqe-1

Și ca să nu se supere lumea pe mine, spicui ceva fragmente din fișa tehnică a unui tip anume de vopsea rutieră găsită pe google. Marcajele rutiere convenționale se realizează din vopsele clasice pe bază de solvent organic sau cu vopsele ecologice pe bază de apă. Durata de exploatare normală este între 6 și 12 luni.  Continuă lectura „Povești din Călărași. Ați îndoit-o prea mult?”

3 deputați și 1 senator ne cerșesc cei din Partidul Liberal- filiala Călărași

dragulin-360x270

Ținând cont că mai actualii aleși liberali de prin Senat sau Camera Deputaților nu au avut treabă și nici nu au clin în mânecă cu județul Călărași, unul dintre ei fiind tocmai de unde se agață harta în sticla de palincă, mai altul de pe unde se fabrică gustoasa Albacher, mă gândeam că n-ar fi rău în a-mi da cu părerea despre ținta impusă strategic de partid grupa locală, etapa de seniori. Și anume, ca la alegerile din iarnă, cu joc de glezne și încălzire ușoară, acest partid care m-a dezamăgit crunt în ultimul timp, să câștige 3 locuri de deputați și 1 de senator. Bun target, adevărate soluții pentru a scoate județul din anonimat, mărețe ambiții!

Numai puțin, vă rog! Înainte de a ne oferi ochilor dorințele de glorie ale dânșilor, de onoruri, de captivante pretenții realizabile sau nu, n-ar fi mai bine să ne explice măriile lor, tot așa frumos delicat, clar și apăsat, cam ce, cum și în ce mod s-au implicat foștii aleși în a le fi de ajutor celor care i-au ales la precedentele Continuă lectura „3 deputați și 1 senator ne cerșesc cei din Partidul Liberal- filiala Călărași”

Călărașiul prin ochii mei(4)

10386366_1519578211642676_8273818368681212002_n

Continuare de aici

Cum amintirile îmi dau ghiont să zic ceva și de aniversarea anul acesta a 105 ani de la înființarea primului cinematograf în Călărași-cinema “Codrat Marinescu” în Septembrie 1911, pe strada Știrbei Vodă (actuală 1 Decembrie 1918), pentru mai multă poziționare în memorie așezându-mă mai bine pe bancă cu ochii închiși în trecut, parcă mă văd privind peste porților metalice unul în cârca altuia la scene din filmul ce rula în grădina de vară a cinematografului. Și dacă tot sunt pe strada Știrbei Vodă încă, să-mi fie cu iertare plecarea din prezent, să spun ceva de unicitatea clădirilor aflate pe vremuri pe această stradă celebră a orașului. Ehee! Barul Tic Tac fiind cel mai celebru, s-a prins toată lumea, nu?

Am trecut tiptil pe lângă apartamentul unde am crescut, nedorind să-i trezesc din amorțeală pe ai mei părinți care, dacă mă vedeau, mă luau la un scurt interogatoriu despre cum trec prin zonă și nu trec și pe la ei. Credeți c-am scăpat? Nici gând! Mama era pe geamul de la bucătărie uitându-se la oamenii ce treceau Continuă lectura „Călărașiul prin ochii mei(4)”

Călărașiul prin ochii mei (2)

Continuare de aici 

gimnaziu

Anii au trecut cu bune, menționând aici în ordine cronologică, construirea unui han și a mai multor prăvălioare în centrul orașului, mutarea capitalei județului Ialomița de la Urziceni la Călărași la solicitarea generalului rus Pavel Kiselef, dar și cu rele, datorită deselor războaie purtate împotriva turcilor, pentru apărarea luncii Dunării, dar și din cauza groaznicelor epidemii de ciumă și holeră.

Localitatea de pe malul Borcei continua să se dezvolte oferind Călărașiului un aer de mic orășel odată cu trecerea anilor. Sunt sigur că ai noștri coorășeni din vremuri de mult apuse erau harnici, deștepți și inovatori, mă bag și eu în seamă pentru a vă mai descreți frunțile puțin. Citiți mai departe, scuzați-mă! Totuși, deoarece orașul era pe moșia mânăstirii Colțea, el ar fi putut rămâne încă la nivelul unui târg prăfuit fără a se mai putea dezvolta, dacă ălor noștri călărășeni nu le-ar fi trecut prin minte să ceară tot mai insistent la Ocărmuire ca orașul să fie emancipat.

Așa că, anul acesta se sărbătoresc 164 de ani eliberarea (emanciparea) localității, acesta fiind poate unul dintre cele mai importante evenimente ale Călărașiului din complicata lui istorie. Să spun sincer, am fost ajutat să înțeleg cam ce a vrut să spună istoria vizavi de eliberarea/emanciparea călărășenilor: aveai casă pe terenul proprietate al mânăstirii Colțea, voiai să fii stăpân pe terenul tău? Trebuia să plătești! Dar mai trebuia și stăpânul terenului să fie de acord. În urma eforturilor depuse, la 24 iunie 1852 la Eforia Spitalului Colțea (Eforie înseamnă administrație în termeni vechi) se depusese în întregime suma de 250.000 lei solicitați pentru eliberarea orașului.

Banii reprezentau contravaloarea locurilor de casă ale locuitorilor, dar și a terenurilor necesare unei localități (islaz, drumuri, piețe, clădiri publice). În semn de recunoștință pentru domnul Barbu Știrbei, călărășenii i-au cerut acestuia, la începutul lunii Iulie 1852, ca orașul eliberat să poarte denumirea de Știrbei. Domnitorul a primit cu bucurie propunerea și a fixat sosirea sa în oraș pentru a citi hrisovul domnesc. La 24 septembrie 1852,  aducea cu el, în urbea împodobită sărbătorește, înaltul hrisov Continuă lectura „Călărașiul prin ochii mei (2)”

Călărașiul prin ochii mei

foto-04-hrisov-eliberare-1

Despre Călărași, orașul unde m-am născut și unde mi-am consumat energiile până la vârsta asta, se pot spune nenumărate lucruri interesante doar amintind trecutul ca făcând parte din localitatea frumos așezată pe malurile Borcei de mâna invizibilă a destinului. Întotdeauna m-am regăsit aici printre străduțele intersectate în liniile drepte desenate de arhitecții vremurilor trecute. Mai mereu m-am căutat prin locurile orașului vechi care vor avea de oferit amintiri care mai de care mai plăcute dorințelor noastre de a cunoaște istoria orașului. De la clădiri pe care patina trecutului este încă prezentă ochilor noștri prin modul arhitectonic deosebit, până la oamenii locului trecuți dincolo în neființă, care, prin lucrările lor literare sau istorice, au lăsat Călărașiului patrimoniul cultural de care suntem atât de mândri.

Anul acesta, orașul nostru aniversează, printre altele care Continuă lectura „Călărașiul prin ochii mei”

Călărașiul cuprins în fotografii unice. pentrucălărași.ro

poza-cu-cel-mai-mare-impact

13669518_1744264509182849_1850594623669574123_o

Întotdeauna m-am imaginat un fotograf profesionist care să imortalizeze chipul perfect, imaginea superbă oferită de natură sau acea ipostază unică din viața oamenilor numai de mine cuprinsă. Mereu m-am visat acolo surprinzând momentul acela în care fotografia să spună totul fără a scoate niciun cuvânt, acolo unde îmbinarea între sentimentul special creat în a cuprinde emoțiile statice să fie într-o uniune strânsă cu plăcerea de a oferi lumii imagini neștiute, locuri diferite, reproduceri perfecte. Doar atât. Nimic concret care sa-mi pună în practică visurile mele legate de fotografie, așa că, am rămas la stadiul de fotograf amator.

De aceea, sunt un mare admirator al celor care, prin pasiune și entuziasm, au dus fotografia la alt nivel, la un alt mod a simți vraja Continuă lectura „Călărașiul cuprins în fotografii unice. pentrucălărași.ro”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑