Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

Categorie

România mea

Mi-am tras vopsea pe sprâncene. E cool

barbatipensati

Mă frământă de ceva timp firele de păr din sprâncenele mele, sprâncene care au căzut una câte una în bătălia mea cu anii plus. De aceea, cunoscând arta războiului de prin revistele de specialitate (sic), m-am aprovizionat cu armament de luptă, ultima generație de fițe în dotare. Degeaba am achiziționat fard special, a se tine cont, cu lansatoare de rachete bine trase la țintă cu pensula aceea finuță, degeaba m-am prefăcut că dușmanul este mai tolerant cu și dă-i și luptă, și dă-i război, degeaba. Cu tot arsenalul meu armament greu în dotare, sprâncenele mele, mai mult lipsă decât blonde, continuau să înainteze pe terenul pustiit de mine în fuga lăsată de vârstă în urmă.

Ca într-o dimineață ploioasă de Martie, alaltăieri mai precis, să mă hotărăsc în a apela la ultima soluție viabilă, de a opri dușmanul meu de clasă, Continuă lectura „Mi-am tras vopsea pe sprâncene. E cool”

De ce au politicienii nasul mare?

liar1

Măi, dacă te uiți la fața lor gușată vizibil afectată de mesele îndestulate, care mai de care mai obeze ținute seară de seară prin localuri de fițe, așa cum le stă bine unor aleși de seamă ai acestei țări, și le privești ochii galeși obosiți de grijile apăsătoare emise de DNA ca niște unde metalice pe frecvența anticorupției, mai că-ți vine să crezi că politicienii n-au nasul mare, nici coroiat, nici cârn și nici băgat în niște rahaturi mai mari decât organul lor olfactiv.

Situația este delicată atunci când un cameraman mai insistent îi filmează din profil. El poate uita de ultima directivă a CNA-ului, aia care ordona clar răspicat cu amenințare de amendă barosană luată pe viață, ca niciunui politician să nu i se filmeze chipul din profil, asta pentru a nu i se arăta pe televizor adevărata-i față.

Este interzis de asemenea să nu se filmeze nici nasul l Continuă lectura „De ce au politicienii nasul mare?”

O vacanță de Paște prin agenția Patriarhiei? Aleluia! Oriunde să fie

zbor-avion-frica-riscuri

Vreau să plec de Paște-n lume printre locuri spirituale,

Ca să rog divinitatea să-mi ofere sănătate și haleală,

Nu sunt ipocrit chiar ș-acasă tot pe d-alea animale,

Bag la burtă verzi uscate printre grăsimi tăvăleală.

 

Un agent cu barbă sură ghid i se spunea pe timpuri,

Doamne ajută întâmpinare la intrarea-n agenție,

Vrei să mergi cu Tăticuțu sensibile curate drumuri?

Îmi oferă largi pliante Turcia loc plin de ortodoxie.

 

Drag părinte, i-am șoptit, pe la Dubai nu e sfânt?

Poate ai ceva o săptămână prin India sau Pakistan,

Tu de Paște n-ai soluții ca să-mi oferi un simțământ?

Hai, trimite-mă cu avion oriunde unde ai zbor haitian.

 

Dă-mă-n post

Dietă-și-sfaturi-pentru-bărbaţii-care-nu-au-timp-de-gătit

Dă-mă-n post. Mi-ar fi plăcut ca să mănânc de toate,

Sunt un ciumpalac bătrân ce am început-o pe salate,

A venit timpul în viață printre ale mele zeci păcate,

Prin abținere de la mâncare patimile multe îndurate.

 

Dă-mă-n post. Am fost un păcătos cu înjurături variate,

Răutate gratuită completată de vorbe spuse pe la spate,

Dușmănoase cuvintele mele Continuă lectura „Dă-mă-n post”

Cratița ca obiect de studiu în viața bărbaților

vase-de-parastas-oale-cani-tigai-vase-de-lut-ceaun-aprozar-gastronomie-supermarket-livella-oradea-magazin-alimentar-nealimentar

Am fost aseară prin magazinul nostru universal pentru a cumpăra una alta de-ale gurii, mai pentru dietă omenească care nu-mi lasă de ceva timp foamea să se domolească deloc. După ce am pus în căruț toate ierburile neplăcute apetitului meu de gurmand, vai capul meu de amărât ce sunt!, mi-am zis să dau câteva ture de admirat toate produsele care îmi făceau cu ochiul pe rafturi. Clipeau așa, vă uitați la mine să vă arăt? În fine!

Deoarece zilele astea sunt masterchef-ul meu în decupat salata verde bogată în vitamine, în creionat ceapa proaspătă firicele, firicele, în pirogravat noi culesele roșii de pe câmpurile grecești, m-am oprit invariabil la raionul ibrice, cratițe și oale. Să aibă bucătarul din mine de admirat.

Și cum stăteam eu așaaa, cu mâna dreaptă la bărbie a curiozitate și cu aia stângă cântărind admirativ o ditamai cratița, pac, lângă mine o tipă cam între două vârste, care, fără niciun avertisment în prealabil, a pus în căruț, pentru cumpărare Continuă lectura „Cratița ca obiect de studiu în viața bărbaților”

La bibliotecă ca la cafenea

1200x1200_carti

În fuga telecomenzii, bine mânuită așa cum îi stă bine unui bărbat serios, undele ei căutând emisiuni sportive cu importanță familiară, m-am oprit pentru câteva minute pe satira și umorul oferite-n reluare, strâmbături bașca urlete în prime time, alea ale lui Bendeac ceva cu puii mei, ai tăi și ai altora ce se uită la umoristică. Era tocmai faza în care doi cocalari și o pipiță erau îndemnați de o altă tipă mai normală să intre într-o librărie de cărți. Ca imediat, simandicoasa cu tocuri de cinșpe și cu mers de divă să leșine instantaneu de la aerul îmbibat de culturalism aflat printre mii de cărți, iar cei doi fini cunoscători ai activităților dâmbovițene de cea mai joasa speță să se lovească căzuți în cur de zidul imaginar ce despărțea ofensiv niveluri de inteligență.

Faza asta mi-a adus aminte brusc de o întâmplare petrecută la biblioteca orașului, instituție de cultură pe care o frecventez săptămânal de cititor asiduu ce sunt, patru, cinci cărți fiind terminate de mine scoarță pe scoarță cât aș clipi din ochi. Și clipesc des, dă-mă naibii! De fapt, vin la bibliotecă cu a mea soție, care, în Continuă lectura „La bibliotecă ca la cafenea”

De ziua fericirii ar trebui să fiu fericit cu ce am. Nu vreau mai mult.

happiness

Azi este ziua fericirii. Degeaba. N-am bani îndeajuns să trăiesc precum Alain Delon, gagicarul anilor ’60, după care femeile oftau ca după o sută de metri garduri prin patul lui, n-am yacht-ul lui Abramovici, balșoi miliardar, să mă lăfăi cu gagici trăite-n puf de pinguin siberian, n-am mașinile lui Țiriac, comunist pervers, care să atragă tinerețea feminină dornică de o mustață întoarsă vârtos între picioarele lor fine, n-am bani nici să trec Avenida Paulista din São Paulo, dar să mai fiu și fericit.

Apoi, aș fi vrut să fiu fericit când m-aș fi lăfăit într-un palat de cleștar care să arate bunăstarea mea lumii întregi, cu valeți, cu dame, cu popi careu, cu un as de treflă care să-mi cadă la ceas de seară, cu mobilă din aur masiv care să strălucească a splendoare în pasiunea mea pentru bogăție, cu bufoni luați de prin politica Continuă lectura „De ziua fericirii ar trebui să fiu fericit cu ce am. Nu vreau mai mult.”

Cantina de partid a MAI. Mâncați, futu-vă-n gură!

17361949_1924789897751098_5945826413273810678_n

Polițiștii au dat-o zilele trecute pe grevă, bravo lor și s-o mai dea din când în când, poate așa mai aflăm cam cum se mănâncă adevărat de ieftin prin structurile extrem de binevoitoare ale celor care ne conduc. 1000 de polițiști au ieșit pe străzi urlându-și deznădejdea, ceilalți vai mama lor de pârliți au rămas acasă ascunși de frica atât de temutului sistem, cel care poate exclude orice intrus care nu ar fi de acord cu mafia care încă se mai practică la nivel de structură polițienească. Miliția există încă, cel puțin la nivelul celor cu ceafa groasă care impun tacit o Cosa Nostra specifica locului.

Dracu, a trebuit să vină Godină de la Brașov, bun băiat, fie vorba între noi, să ne arate ce prețuri se practică la cantina MAI, cantină la care de obicei servesc masa generalii cu burți acoperite de cămăși albe scrobite care n-au prins toată viața lor un infractor.

Ce avem astăzi la masă?, parcă îl și aud Continuă lectura „Cantina de partid a MAI. Mâncați, futu-vă-n gură!”

Cine a zis că primăvara nu există nefericire?

rain-girl

M-am întâlnit ieri cu o fostă colegă de clasă, amândoi pe drum de ploaie înțoliți în umbrele cu protejare de a anotimpului revărsare de ape. Față în față ea ieșind dintr-un oarecare magazin, eu tocmai călcând în ditamai băltoaca în care nu avusesem plăcerea să intru. Am ridicat capul către cer dorind să zic ceva de bine, dar privirea ei blajină m-a oprit la timp. N-avea rost să mă pun rău cu El dintr-o din nimica toată.

Întrebările alea gen pe care le pui când te revezi cu un cineva pe care nu-l mai văzuseși de mult, cu un ce faci? de ambele părți, că ai dracu ani ce au trecut dar noi n-am îmbătrânit deloc și banalități vagi din cutia cu amintiri scoase. Și iar, când neavând ce sa mai zici, ploaia tot făcându-și loc printre lăcașuri numai de ea știute, mai îl pui încă o data pe ce faci? repetitiv tot uitându-te primprejur ca s-o tai spre treburile ce te așteaptă ale naibii de urgente ce sunt.

Ee, și chiar atunci, simți că nu mai poți face un pas care încotro Continuă lectura „Cine a zis că primăvara nu există nefericire?”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑