Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

Despre mediocritate şi puterea de a-ți vedea lungul nasului

regele-mihai-raul-unui-mediocru

Tot urmărind viața politică pe la tv sau pe rețelele de socializare, am ajuns la următoarea concluzie: politicul este saturat de mediocritate, de prostie, de lipsa minimei culturi gramaticale.

Nu numai politicul, aş scrie fiind cuprins iremediabil de ‘decâtul’ duamnei Dan, dar şi tot ce ține de instituțiile statului. Ne afundăm tot mai mult în incompetență, înconjurați  fiind tot mai mult de derapajul către prostie al celor care încep să ne ghideze destinele pe tăcute. Pas cu pas, în funcție de zgomotul făcut pe o lege, sau târâş in cazul unor hotărâri contestate de societate. De unde au apărut? Unde au stat până acum,  ieşind deodată la lumină? Chiar toți?

Politicieni apăruți din neant, cu facultăți făcute la apelul bocancilor sau politicieni veniți din lumea tenebrelor, cu studiile superioare trecute la cv cu cerneală simpatică, ne-au acaparat țara. Agramați fără pic de respect pentru limba română ne conduc educația. Putea să fie banc, dar este realitatea crudă. Anonimi fără licențiere travestiți în specialişti focusați pe modificarea legilor justiției. Muieri vorbitoare de limbi străine, reprezentante de țară, care se fac de râs omorându-l pe le tramvai direct pe şine, ne decid legile muncii.

Politicieni care, în avântul lor de a se îmbogăți, au ignorat Continuă lectura „Despre mediocritate şi puterea de a-ți vedea lungul nasului”

Păsărica ce bârfeşte

frunzarita-galbena-600x327

Astăzi am intrat la Zoo pentru a mă destinde și eu un pic, cel puțin așa credeam când am hotărât să admir frumoasele animale ce fac cinste grădinii zoologice din Călărași.

Dar, surpriză! La intrarea în clădirea cu păsări, două pupeze clevetitoare de la administrația patrimoniului o bârfeau, dând din aripi, pe porumbița de la resurse umane. Ba că are penajul prea colorat, ba că zboară din cuib în cuib, ba că trăiește cu pelicanul, șeful ei direct. Nu m-au văzut.

Am trecut tiptil mai departe fără să le deranjez, dar când credeam c-am scăpat, dau în partea rezervată gâștelor de la urbanism. Astea toate rele-n plisc, frate! Gâște. Gârâiau toate în același timp. Le bârfeau pe turturicile de la direcția investiții pentru că sunt tinere și mai istețe păsărici, pe canarii de la IT deoarece știu tehnica cântatului electronic la perfecție, dar și pe cintezele secretare pe tocurile lor înalte ce stau bot în bot toată ziua cu șoimii de la drumuri și poduri. Continuă lectura „Păsărica ce bârfeşte”

Ce ziceți de ojea mea?

fb_img_14850370991061

Fetelor, doar ce-am ieșit din baia caldă efectuată simandicos în ligheanul nou pe care l-a cumpărat mămuca de la oraș. Sălămiu colorat, culoare de băgat ofticoșii în ceață. Avem și cadă, dar invidiosul ăla de frate-miu a apucat să intre primul, râzând ca un țăran din cadrul ușii. Fii atentă la postarea ce va urma pe facebook!, mi-a spus râzând ca un tembel. Cred că o poză, ceva, că la cât știe să scrie, vai de capul lui! A terminat liceul mate-info. Ce papagal! Să râdă lumea de el. Eu am liceul vieții, fetelor, iar dacă o să fiu puțin ambițioasă, o să intru și la facultatea de științe a traiului mișto cu un băiat bogat, rafinat, mie subordonat, dar bine calibrat. Luați un ochi închis de la fata!

Scuzați-mă două secunde! Țipă pârlitul ăla la mine. Ce mă? Cum se numește ultima melodie a celor de la Metallica? Ce dracu mă întreabă ăla, și de unde să știu eu de metalici? Râde în hohote. Vorbește românește, țărane!, îi strig din dreptul oglinzii, acolo unde vreau să mă pensez după ultima modă pe care am văzut-o într-o fotografie de fașion. Ați auzit de sprâncene coadă de crocodil? Dar de alea în formă de creier îngust? Și ascultă ceva oriental, nu fi de la coada vacii, obositule!, am completat simplu cu o sugestie personală. N-are nicio treabă, vă spun eu! Pentru el, Continuă lectura „Ce ziceți de ojea mea?”

Luptă dreaptă

78129-0-conflict_dgsgs

Te provoc strânge-mă-n brațe cu o schemă de karate,

Să mă lovești cu pumnii strânși acolo unde ții iubirea,

Să te trântesc  în patul moale cu scheme noi învățate,

Te provoc din nou la trântă scopul nostru fericirea.

Te provoc ține-mă-n gardă cu dragostea nu-i de joacă,

Am organizat o luptă-n doi și-o s-o facem ș-altădată,

Tu mi-ai imprimat iubirea printr-o tehnică deșteaptă,

Te provoc  eternitate ca pereche-n luptă dreaptă.

În numele frumuseții

citate-coco-chanel-2

Un articol interesant în Historia despre chinurile groaznice prin care au trecut femeile de-a lungul anilor. Doar pentru a menține frumusețea la standarde ridicate. De la crinolina mortală pentru un corp de clepsidră, pentru ca nisipul anilor să se scurgă cât mai lent prin vâltoare vieții, trecând prin chinul rochiilor cu arsenic colorate, după cum le spune și numele verdele ucigaș la moda anilor de atunci, până în zilele noastre când, tocurile înalte gen platformă le strâmbă în mers mai ceva ca pe Olive a lui Popeye marinarul.

Femeile mor după frumusețe mai ceva ca bărbații după o bere rece, l-aș completa eu pe autorul articolului din revistă. Din acele vremuri în care se dorea o piele albă ca de lapte rece ținut în beciurile domnești, piele albă ca fiind sperietoarea lui Richard Inimă de Leu, până în ziua de azi când nu mai deosebești o țigancă de o tipă ce s-a uitat toată ziulica la solar, culoarea frumuseții s-a schimbat considerabil de mult în cele mai crunte suferințe.

La una mie doua sute, prin Veneția, femeile se chinuiau pe față cu diferite măști de carnaval care mai de care mai sofisticate, acestea fiind folosite ca protecție împotriva naturii mare mâncătoare Continuă lectura „În numele frumuseții”

Alergând prin verdele grâului de iarnă

1-grau-sf-andrei-2-8026

Și frigul îmi intră-n oasele bătrâne, fuge galop prin ele indiferent la văicărelile mele, stau cu pleoapele trase peste ochi prinzând din viteză razele soarelui calic în vremuri de rece printre noi, mă strâng pe lângă mine adunându-mi eul împrăștiat ici-colo. Privesc zarea.

Mă ridic brusc. Alerg prin grâul meu, mare verdeață lovindu-mi pieptul copleșit de el din toate părțile, mă opresc pentru a întinde brusc mâinile în lateral pe deasupra spicelor ce stau drepte precum niște soldați ce salută orizontul, încep să mă învârt mult, ridicând capul spre cer cerșind eternitate.

Și mă învârt, mă învârt, și cad deodată pe spate privind aburul de deasupra gurii ce furios îmi iese din pieptul ce-mi tresară în ritmuri susținute. Mă opresc din respirat. Ea se apleacă tremurând lăsându-și să cadă pe buzele mele emoția dulce a atingerii. Se face nevăzută. Era iarna.

Privesc cu ochii larg deschiși norii întunecați în forme de fantome, fantome gri, nori suprapuși, lumini sinistre apărând la orizont se sting cerșind întuneric, crengi rupte din copaci în crepuscul par forme de fantome, fantome gri se zbenguie în neant. Dispar urlând gândurile mele, ecou străbătut de o rază întunecata, fugite. Mă zbat tremurând, o pată de culoare privesc zâmbind, miresme de lumină întrezăresc prin gene, mă liniștesc.

Visez la grâul verde de acasă, scriu despre grâul începutului de iarnă.

Am ieșit cu Plugușorul mai târziu

canva-photo-editor (7)

Ma scuzați că-i cam târziu, m-am trezit acum o știu, am și eu o urătură pentru ăștia ce ne fură, pentru ăștia nesătui, să le-o trag direct în gură.

Aho, aho și hui, hui, hui!

Politicieni calici, senatori și pulifrici, deputaților hoți, iaca acum le zic la toți, cea mai tare urătură, se ne pupați pe toți în….pe frunte.

Aho, aho și hui, hui, hui!

Și de după anul nou vă zic, să stați toți la datorie, și dacă nu mă ascultați, să intrați la pușcărie, ia mai ziceți frați, cumnați.

Aho, aho și hui, hui, hui!

Aho, ahooooo, înfloriți să ne trăiți cu săpun alunecos, iar la dușuri îndrăgostiți ca să îl scăpați pe jos.

Ia mai urați, măăăă!

Am uitat să ne bucurăm de prezent imortalizând trecutul

1442920296_941568_1442998520_noticia_normal

Lumea modernă și ale ei gadget-uri ne-au mâncat deja timpul. Este posibil ca noi să fi uitat să privim. Să trăim clipa. Ne mișcăm cu repeziciune încolo și încoace trecând peste simplitatea de care are nevoie sufletul nostru. Băbuța știe să se bucure. Noi deja am uitat. Ea a trăit bucuria de a fi liberă în anii ei tineri, a fost fericită în fiecare moment al vieții, a fost înconjurată doar de natură și atât. Noi am devenit sclavii tehnologiei, ai nevoii materiale de a avea mai mult și mai mult. Priviți-o! Este unică?

 

https://verne.elpais.com/verne/2015/09/22/articulo/1442920296_941568.html?id_externo_rsoc=FB_CM

A murit Iliescu

descc483rcare1

S-a născut din doi părinți simpli, tatăl lătra liber în convingeri prin mediul muncitoresc al cartierului, mama o casnică plină de principii socialiste hrănind toți puii fără diferență unul de celălalt. A crescut din mila locuitorilor zonali, mai o babă miloasă care cobora oala de ciorbă dimineața, indiferent de anotimp, mai jucându-se copiii din cartier ce îi aduceau laptele și cornul primit la școală, mai cerșind cu limba scoasă pe la uși de magazine.

Ansamblul de mișcări politice în care a evoluat și s-a dezvoltat de-a lungul timpului, dar mai ales proletariatul organizat în jurul lui de lider parcă născut să conducă cu scopul de a clădi o societate lipsită de clase sociale, au făcut din el acel personaj plin numai de fibră ideologică, demn să combată individualismul, apărând în același timp noțiunile de egalitate și solidaritate.

Era iubit de toți ai lui. Era plăcut de vagaboanda ce-și făcea veacul pe strada principală cu ajutorul concepției materialiste a istoriei, clar caracterizată prin luarea drept obiectiv a punerii în comun a mijloacelor de producție și de schimb. Era admirat de gașca de indivizi cu idei comuniste, ăia puși pe coțăială și discuții ample pentru emanciparea muncitorilor și țăranilor, pentru o lume fără clase sociale și fără oprimare. Dar cel mai mult îl iubea bichonul cucoanei de le trei, cel ce arunca într-una manifeste în care se îmbina clar ansamblul proiectelor marxiste care concepeau instaurarea orânduirii ca o cerință a rațiunii, ca o concretizare a unui ideal moral, prin transformarea socială și edificarea unei comuniuni ideale bazată pe abundență și egalitate.

Ajunsese să uimească cartierul, orașul, ca fiind acel lider de opinie demn să schimbe viziunea tuturor. Reușise să înnoiască orânduirea veche nesătulă de ani. Ca un făcut, după toate eforturile lui de a îmbunătăți legea lătratului enervant în miez de noapte, după mobilizarea forțelor fizice întru realizarea critică a tuturor formelor de gălăgie nocturnă ce stăteau stavilă unei dezvoltări armonioase a somnului, el căzu, dintr-o dată, în dizgrație totală. Știu că se retrăsese pe undeva, prin apropiere, bolnav, amărât, uitat de toți.

Am auzit astăzi că a murit Iliescu, câinele blănos din spatele blocului, comunistul ăla înverșunat odată. Ce dulău a fost!

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑