Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

Femeia este elixir

osho

Câți dintre noi nu ne-am dorit veșnicia supremă și câți dintre bărbați n-au băut acea băutură, elixirul nemuririi pe numele ei străvechi, cu proprietăți miraculoase pe care o căutau, în Evul Mediu, alchimiștii pentru a obține viață veșnică? Câți dintre noi ăștia prezenții nu am dat pe gât, sperând la eternitatea fericirii, zeci de pahare cu soluții având proprietăți terapeutice, reprezentând un amalgam de siropuri, uleiuri volatile și alcool? Mai ales alcool. Supremul elixir este femeia? Greu de spus!

Am citit de bărbați care beau din elixirul așa cu nesaț sperând, cum am zis mai sus, la curățarea sufletului și la imortalitatea lui. Să fie la ei acolo! Am auzit de masculi feroce care au fost doborâți la pământ de câteva pahare de femeie revărsate pe gât cu lăcomie, parcă li se termina porția pe pământ asa de avid tăbărâseră asupra ei, dar care, au fost otrăviți rămânând așa cum i-a prins moartea în momentul gâlgâirii. Cu gura căscată și ochii ficși în soare.

Mi-au ajuns la ureche fapte greu de crezut, în care barosani Continuă lectura „Femeia este elixir”

Pupicei dulci, bezele și alte acadele

mii-de-pupicei-dc0c7c76d3c0

Pupicei de pe facebook, pupici drăguți, așa se zice, feteloooor? Sunt cu buzele țuguiate pline de ruj burgundy pentru ten de porțelan, botic întins conturat cu unul berry având tonuri discrete de maro, cu toate trimisele bezele în formă de inimioareee cu renumitul coray. Mua, mua! De la distanță. Atunci când purtați rujuri ca acestea, este un adevărat statement și are touch glam neasemuit?  Dar de Clarins Extra-firming Lip Gentle Exfoliator, ce ziceți?  Le am, dă-mă la naiba?

Îmi este dor de-o bezea adevărată, fie vorba între noi. Să revenim la pupiceii și pupăcioasele noastre. Păi da, pentru că aici discutăm de mai multe tipuri și forme. Vorba unei amice, de mai multe regnuri. Sunt pupicei de fițe și curtoazie în care te atingi de două sau de trei ori pe obraz, după care, spui afectată, vaaai, dragă, dar ce bine arăăăți, nu te-am mai văzut de muuuult!

Apoi, vin pupiceii aceia simpatici de consolare pe creștetu’ capului sau pe fruntea plină de fard, hai lasă, tuuuu, oricum ești o scumpică, dar chiar ești în treeend faaatăăă! Ca imediat, să intrăm în sfera iubirii figurative. Și aici nu pot să nu amintesc de acei pupicei dulci amorezați de după ieșirea din mall, îți mulțumesc puuuui, de când îmi doream perechea asta de pantooofi!  Cald cu atâția pupicei în jur, cald! Aș mai găsi ceva drăguți și intersanți pupicei intimi pe gât, pe ici pe colo în diferite situații, dar mă opresc. Este bine, feteeeelor?

Ploaia de vară este prietena îndrăgostiților?

plimbare_prin_ploaie

Să facem un vals cu picăturile ploii, ram pa-pa-pam, se ghiduși ea la pieptul lui în timp ce ochii priveau avizi spre geamul minim aburit. Crezi că ne-ar fi frig dacă am dansa în ploaie?, îl întrebă ea dornică parcă de evadare jalonată printre curgeri de apă.

Se ridică în cot privindu-l prin părul ce-i căzuse rebel pe față, îi puse un deget pe frunte plimbându-l ici colo gândind că atingerea lui îl va face să se trezească din amorțirea nopții durabile a începutului de vară, se aplecă cu speranța că sărutul de drag pe buzele lui întredeschise îi va împinge ochii larg spre ea.

Vrei sa ieșim?, îi auzi glasul lui vesel baritonal. Parcă nici nu își dădu seama când el o luă de mâna trăgând-o jucăuș după el, când îi întinse spre îmbrăcare repede jacheta roșie primită cadou de ziua ei, când se învârteau fericiți în ritmurile muzicii doar de ei fredonate. Cu fețele în sus, în ploaie.

Rechinul UTC-ist

rechin-1333637319

Sunt politicianul ultima fiță păstrat neprăfuit din timpuri trecute, ăla bine adaptat timpurilor moderne cu țoale de ultimă generație necesare îmbârligării cât mai profunde a privirilor pline de aviditate ale susținătoarelor mele. Ce dacă anii au trecut peste mine! La electoratul feminin contează mult să știi unde să le atingi. Adică, la cum știi să porți costumul în funcția pe care o ai, dragilor. Nu vă gândiți la prostii!

Întotdeauna am fost la modă în sensul ăsta. Dacă arăți bine atunci când îți expui trupul corespunzător la vedere, ștampilele își vor atârna limba de buletinul de vot fără să-și dea seama. Păi să vă spun de băiatul de activiști în fața voastră Continuă lectura „Rechinul UTC-ist”

Pe la spate, pe la spate

descărcarePe la spate, pe la spate, este vorba de contabilitate,

Corectate pozițiile votate pentru neconstituționalitate,

Unul plus unul nu fac parte din pura normalitate,

Zise familia tradițională prea plină de moralitate.

 

Pe la spate, pe la spate, contact direct spre sexualitate,

Rupți de realitate puritani ce votează fără responsabilitate,

Pe la fundul lor se pare fricile în zeci legiferate,

Idei strict fixate prin minți învechite în sacralitate.

Asta-i România, zice ăla cu ROM-ul în gură

Picture_20170509_210255181

Cine a văzut reclama la ciocolata ROM n-are cum să nu se gândească câtuşi de puțin la unii de-ai noştri, majoritatea chiar, pretențioşi cu țara lor mai ceva ca englezoii roşcovani care vin pe aici doar să găsească ce să mai bălăcărească prin ziarele lor scandal. Asta-i România, îşi şopteşte personajul din reclamă de fiecare dată când îl părăseşte nevasta cu bagajele făcute. Asta-i România, zice tipul când îşi vede în oglindă chelia ce răsare silențioasă de sub cele câteva fire rămase. Asta-i România, uitându-se spre cer la ploaia udă care începuse să-i cadă pe nemulțumirea perpetuă.

Am unele momente când mă recunosc înjurând ca disperatul în gând, ceva cu ce țară de că..t şi cum dracu n-am avut norocul să mă nasc printr-una din țările calde, scăldat de un ocean turcoaz, însoțit de o creolă, două negrese, trei cubanezi plini de muşchi. Scuzeeee! Să nu mă audă coaliția pentru familie tocmai azi. Ca apoi, să-mi revin cu picioarele în pământul țării mele cu roadele lui bogate şi galbenul culturilor de rapiță în care mă fotografiez des, plin full option de patriotism din vârful nasului până la degetul mare de pe care mi-a căzut astă vară unghia. Iar am exagerat.

Nu vreau să vorbesc prea mult de alții şi de a lor indispunere la auzul numelui România. Nu vreau să dezvolt subiectului strâmbatului din nas pe care îl utilizează unii de fiecare dată când citesc din vârful patului un subiect pe facebook, şi la care au rezolvarea imediat cu eterna expresie, asta-i România, frate. Nu vreau să mă erijez într-un acuzator al celor care nu fac nimic pentru societatea in care trăiesc, pentru semeni de-ai lor, pentru ca totul să înceapă încet să se schimbe aşa cum şi-ar dori ei să fie, pentru cei care sunt întotdeauna Gică contra acuzatorul care dă vina pe orice, numai pe ei nu.

Doar i-aş întreba. Voi ați făcut ceva pentru România? Ați ridicat o hârtie de jos şi ati dus-o la coşul de gunoi? V-ați adunat cojile de semințe pe care le-ați ronțait lângă banca din parc? L-ați repectat în trafic pe celălalt şofer? Vă pasă de românul de lânga voi? Dacă nu. Asta-i România, ce plnoastră!

La schimbat de buletin cu melodia lui Smiley în cap

61769612

La prima oră a dimineții mă reped prin ploaia de afară motor la fund şi flăcări scuipând, prin răcoarea vremurilor nesuferite atac vânjos aerul rece ce mă înlăcrimează până-n adâncurile sufletului ce doreşte schimbarea buletinului în ritmuri normal democratice. Era devreme viața mea, cam 7 ora când, obligat forțat de anii fiului meu care îşi dorea buletin nou, am dat iama în incinta clădirii unde se ține balul mascat.

Mi-am dat seama de la început că acolo se organizează astfel de evenimente, ținând  cont de măştile şi prefăcătoria de pe chipurile funcționarilor publici, de falsa bunăvoință, de maşinațiunile şi eternele relații ce dansau braț la braț printre oameni normali ce voiau şi puteau sta la rând. Am luat număr de ordine 2. Cine era mai şmecher? Doar un amărât mai cu zorii în cap decât mine, un tânăr cam la 30 de ani bine înțolit cu speranțe deşarte în cap, dar pierdut în hățişurile amalgamului de rudenii care, odată cu ora deschiderii celor două ghişee, începuse să ne înlănțuie pe amândoi. Nu mai zic de cei cu numerele de ordine de la 3 în sus. Vai de capul lor de amărâți! Au plecat de acolo după ore de luptă cu pilele ce râcâiau bunul simț ajutate cu bunăvoință de stimata poliție română.

Era cam aşa cum, odată cu numarul 1 intrat oficial corect la poză si depus acte, mai intrau încă 3 pe lângă „rând” împulsionați de angajați cu mare putere de decizie. Şi cu mine postat în dreptul uşi ca bodyguard al fiului. În sfărşit intrase în locul acela unde până şi Smiley se făcuse nevăzut după ce îşi pierduse buletinul pe Marte.

Şi nu ştiu cum dracu am început să fredonez melodia lui,  şi nu ştiu cum nu m-am dat la o parte la insistențele unuia care făcea pe şeful pe acolo însoțit de o gagica pe care dorea s-o bage în față, si nu ştiu cum l-am înjurat pe nenorocit, şi nu ştiu cum am fost dat afară din mizeria aia cocină administrativă se numea. Dar ştiu un lucru. Băiatul meu şi-a schimbat buletinul cu bine. Norocul lui în jungla urbană.

Iubirea ca vremea. Schimbătoare

Picture_20170506_102706401

Pe cerul trist chiar acum sunt cenuşii nori,

Cald să plouă bucuroasele nenumărate flori,

În casă soarele răsare dup-o nesuferită ceartă,

Când amândoi cred în relația ce nu le este moartă.

 

A trecut ploia fulgerele au fugit în lumea toată,

Natura trăieşte în sentimente de garduri neînglodată,

Ei doi de mână iubirea a-ntrecut natura în culori,

Vor fi veşnic uniți în viață ai dragostei moştenitori.

I lov mai casa mare

Picture_20170505_214046718

Tu, soția, fiica, toți trei stând pe scăunele vechi din lemn vopsit albastru vintigi decolorat. Masa de la set ai băgat-o la foc vara trecută, atunci când ai emis grătarul ăla bengos numai pe ceafă de porc şi piept de pui dezosat. Flai porcule, flai! Doar sărbătoreai prima cărămidă la viitoarea ta fortăreață.

Spargeți semințe mândri de namila aia ridicată la roşu pentru care nu mai ai bani s-o termini în curând. Pe strada pe care a răsărit casa ta încă neterminată trec cunoştințe care te salută insistent arătându-şi admirația fără jenă.

Ai ditamai căsoiul trei etaje cu turnulețe de apărare contra Continuă lectura „I lov mai casa mare”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑