Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

Două fapte pe care să le faceți pentru a avea un suflet curat. Și o stare de care să aveți parte cu îndemn de la băiatu’

borcan-cu-fapte-bune

Cum este săptămâna de dinaintea sărbătorilor de Paști cu acea dorință a noastră de a fi curați pe dinăuntru, mda, unii își toarnă detergent pe gât crezând în dezinfecția fizica a păcatelor, iar alții mai cu metilic pentru sănătatea lor spirituală la Doamne, Doamne, am considerat oportun să mă opresc strategic din alte gânduri, cu intenția de a enumera mai jos două fapte bune pe care să le faceți săptămâna asta.

  1. Duceți-vă la Înviere doar cu gânduri fără de vină, decenți în purtare în fața Celui în care credeți, ireproșabili de umani, purtători ai credinței în care să vedeți întotdeauna numai binele făcut. Dacă vă irosiți timpul plecând capul a căință numai în noaptea aceea, Doamne ajută-mă pentru viitor plus altele în care sperați, iar după aceea vă veți irosi bunătatea pic, pic, ca dintr-un bidon spart, curgându-vă în diverse situații răutatea și egoismul pe acolo, o faceți degeaba. Probabil, nu am de unde să știu exact, Cineva acolo sus vă va ierta, dar nu va uita.
  2. Dăruiți săracilor pentru acea mulțumire de sine în care voi credeți, simțind după aceea că fapta pe care ați făcut-o vă va ușura sufletul. Nu știu și nici nu prea mă interesează aspectele spirituale ale vieții, cum și pentru ce existăm, de ce suntem aici, plus multe întrebări existențiale la care sunt stană de piatră în concluzii, dar cunosc un singur lucru. Când fac o faptă bună, mi se ușurează sufletul. Nu știu care este principiul de funcționare, o fi uns prea bine în acel moment cu ulei de calitate, o fi arderea anilor mai complexă, oi fi schimbat distribuția la timp, cert este că, în momentul acelei satisfacții un cineva este fericit datorită mie. N-ar trebui să mă intereseze ce face acel amărât cu bunăvoința mea. Poate s-o vândă în piață, poate s-o bea, poate s-o dea pe Dunăre pentru alții. Mulțumirea mea contează.

Fiți fericiți! Cum acest concept filozofic este tot mai îndepărtat de noi odată cu nebunul modernism care ne-a afundat din ce mai mult în griji cotidiene, stresul abundent făcând ravagii printre oameni, m-am gândit să insist asupra îndemnului de mai sus cu încurajare în a vă trăi viața.

Fiți fericiți! Atât de fericiți cât viața toată, un gând s-aveți, de-a nu muri deodată.

Sunt de vânzare. Oare cât aș valora? Dar tu?

bani-realitatea

Întotdeauna m-am întrebat dacă și pe cât aș fi de vânzare, ce ar trebui să mi se ofere și cât aș valora, cum ar trebui să mi se dea și dacă mi-aș păstra în ani prețuirea? Cum mi-aș dori să fiu vândut? La tarabă, în piață, la kilogram, ia-l pe Optimistul bucată cu bucată! Cum îl vreți? Mai copt, mai necopt, mai cu frunze, mai roșu-n obrăjori, mai tânăr l-ați pierdut, luați-l acum mai ramolit, mai grăsuț ca după iarnă sau mai a la două fire de ceapă și alte două de ștevie verde?

Ori aș dori să fiu vândut pe site-urile astea la modă? Pe la jumate punct când eu fac întotdeauna mai mult ca întregul? Pe okazii când știu că eu nu sunt un chilipir? Acum nici mie nu-mi place să stau de-a-mboulea pe o pagină de calculator și mai toți neveniții să mă omoare din clicuri. Sau poate să stau pe un raft de magazin cu prețul băgat în limbă? Să mă probeze femeile rând pe rând, doar eu în Continuă lectura „Sunt de vânzare. Oare cât aș valora? Dar tu?”

Bărbatul este femeia cu barbă

descc483rcare

Este clar și nu știe toată lumea ce am să vă spun acum, ssss, vă detaliez numai vouă de faptul că mie îmi plac bărbații aia cu barbă și tăietori de lemne din străbunic în fiu. De, se mai plictisește lumea bună occidentală de metrosexuali, citysexuali, clubosexuali, mușchiosexuali, țăranosexuali. Așa că, mie îmi plac bărboșii ce știu să țină bine drujba în mână și să dea brrrrrrr, brrrrr să taie toate crengile copacilor, tulpina, rădăcina și coroanele lor superbe.

Vă dați seama cam cum ține un bărbos d’ăsta toporul în mână? Cum îl ajută barba și-i dă putere tot timpul ca lui Superman roca aia extraterestră? Vă imaginați cum stă salopeta pe lumbersexual, așa jegoasă după muncă, nespălată cu lunile pentru că pădurea este în munți și nu în mall? Cum sărută el așa languros fără a fi spălat pe dinți ca după zile state pe plantațiile de păduri ale țării? Moamaaa, ce-mi mai place șaorma!

Numai creatorii ăia de modă știu și cunosc în detaliu mișcările, jocul și datul din firele de păr ale bărbii într-o societate modernă, Nu? Este Continuă lectura „Bărbatul este femeia cu barbă”

Am fost acolo

mana

am fost acolo unde fluturii sunt curcubeie înaripate în razele soarelui pitite după ploaie amestecate,

am fost departe unde spuma oceanului este preschimbată în coliere de pietre albastre împodobind cruste de tărâmuri uitate,

am rămas acolo cuprins vrăjit în aureole jucăușe subjugate de crepuscul dornic mai mult de nopțile înstelate,

am dus cu mine tristețile toate proaspăt închise în cutii de umbre bine ferecate în locuri neumblate.

am fost acolo.

Politicianul alunecos

survival-cameleon

Sunt politicianul ultima fiță păstrat neprăfuit din timpuri trecute, ăla bine adaptat timpurilor moderne cu țoale de ultimă generație necesare îmbârligării cât mai profunde a privirilor pline de aviditate ale susținătoarelor mele. Ce dacă anii au trecut peste mine! La electoratul feminin contează mult să știi unde să le atingi. Adică, la cum știi să porți costumul în funcția pe care o ai, dragilor. Nu vă gândiți la prostii!

Întotdeauna am fost la modă în sensul ăsta. Dacă arăți bine atunci când îți expui trupul corespunzător la vedere, ștampilele își vor atârna limba de buletinul de vot fără să-și dea seama. Păi să vă spun de băiatul de activiști în fața voastră prezent. Pe vremuri eram îmbrăcat în pantaloni scurți din bumbac a la șoimii Continuă lectura „Politicianul alunecos”

Cu Husky la fotografie

maxresdefault(1)

Nu mi-a plăcut ce văd astăzi de dimineață în parc. Un husky chinuit de o doamnă între două vârste, amărâta, care trăgea cu neștiință de bietul animal, ba în stânga, ba în dreapta. Doar a fost mexicanul ăla în România. Putea, nefericita, să-l lase liber pe o plajă, pe undeva, sau oriunde bietul animal s-ar fi simțit în largul lui. Nicio nădejde. Hop.

17690424_1662861297062606_757745556_n17742136_1662861423729260_1725337204_n

Pentru a se răzbuna, poate a gândit-o strategic pe treabă, bietul câine, văzând că tipa este înțolită la patru ace, a băgat-o târâș prin toată iarba verde cu urme pe pantofii ei roșii, cu sărituri peste niște crăci ceva, cu îmbulzeală pe pământ ud, noroi care i-a impregnat pe retină tipei o adevărată aventură. Meritai!, mi-am zis în gând de nesimțit ce sunt. Probabil, odată ajunsă acasă, a strigat isterică la bărbat-su. Nu mai ies în viața mea cu ăsta, chiar m-a enervat la culme!

Nu e pentru toată lumea să aibă câine, gândesc. Eu n-am câine, doar sunt microbist pe partea asta. Admir, critic, laud. În rest? Pun poze.

husky-609554_960_720

Primăvară care-ai fost, nu veni, n-ai niciun rost. Avem alta nouă anul ăsta

2012-04-16-15-30-33

Avem mari așteptări. De la o rază de soare care să ne trezească la viață, de la o frunză verde care acum se ridică de pe o creangă fostă iernată, de la o pădure încă cenușie ce-și trosnește oasele a întindere și un căscat generos de la cer la pământ, de la noi înșine care căutăm speranța unei noi trăiri, sperând la o nouă primăvară a sufletelor noastre. A venit, în sfârșit!

Trăgând în adâncime mirosul florilor de corcoduș de pe marginea drumului, poziționat strategic acolo pentru a a-mi răscoli simțuri fără a gândi la nimic altceva, dădeam la pedalele bicicletei încurajat fiind de frumusețea lui. Nu avea chip, nu avea identitate, nici măcar buletin de anotimp verde, dar îl simțeam cum îmi învăluie mișcările, cum îmi însoțește dorința de a fi împreună, cum mi se destăinuie neîncetat Continuă lectura „Primăvară care-ai fost, nu veni, n-ai niciun rost. Avem alta nouă anul ăsta”

Viceprimar porcos de București cumpăr Răpirea din serai pentru șefa

646x404(1)

Am devenit vulgar și mă doare. Mă doare vocabularul unor papagali aleși care, în văzul lumii, își permit să jignească o femeie, consilier ce-i drept că tare mi-a fost întotdeauna puțină jenă de ei, dar femeie. Viceprimarul Bucureștiului, un coate rupte fost implicat într-un dosar de trafic de prafuri albe, făină pentru Gabriela, i-a spus verde-n primăria femeii numai cuvinte de buna vestire.

Cică aia ar fi fost prostituată cândva, undeva, și numai el, viceprimarul ales pe șmecherii electorale, binețe de cumetrii, salutări de nași mafioți made în Pipera, crucile la gâtul lor asezonate cu ceva înjurături spurcate, știa de fosta meserie a Continuă lectura „Viceprimar porcos de București cumpăr Răpirea din serai pentru șefa”

Șofatul a luat-o razna, e nebun, demn de Obregia

sofat-telefon

Mi-au venit dracii, ăia ascunși, ba prin călcâiul meu mai spre degetul mic, ba printr-un fir de păr ce tocmai a vrut să se albească, mi-au venit dracii șofând prin orașul meu mic, prăfuit, plin de gropi, dintr-un capăt spre celălalt, nu mai mult de o juma de oră dacă-l parcurgi la pas în viteza legală de 50. Unde plm ne grăbim? Nu gropile, varză de oraș a ajuns Călărașiul, m-au scos din sărite, ci meseriașii de șoferi care și-au luat carnetul la apelul bocancilor. Stai ca fraierul întrebându-te cum și cine le-a pus în mână volanul? Un polițist corupt, legile făcute de-a-n pulea, ori instructorul ăla parșiv care își vede doar propriul interes? Habar n-am. Cert este că ne-a cam venit timpul să dăm colțul când nu ne așteptam.

Vai de noi! Citind comentariile celor care își dau cu părerea la câte o postare referitoare la cine are prioritate într-o intersecție, m-a luat groaza, m-a luat cu frison, ba chiar mi-a trecut prin minte să-mi vând mașina. Răspunsuri care mai de care mai sofisticate și justificări care mai de care mai primitive. Nici nu vă imaginați cine sunt cei care conduc mașini printre noi! Aliens? Neee. Zombi? Noo. Sunt conducătorii auto care n-au habar. Ei conduc liberi, asta mă înspăimântă.

O să murim pe trecerile de pietoni loviți de imbecili care se uită în telefon în timp ce conduc, o să dăm ortul popii nevinovați pe trotuare din cauza unor idioți care consideră șoseaua pista de viteză a lu’ mă-sa, o să murim neștiind ce ne-a lovit chiar atunci când viața ni se părea mai frumoasă, loviți de o fetișcană care învârte covrigul ca tigaia în care face clătite, o să dăm ortul popii pasivi la tot ce ne înconjoară. Din ce în ce mai mulți pulareți tineri pentru care viteza este a doua lor casă, brm, brm, sunt acum pe străzi, din ce în ce mai multă nesimțire prin mașini grămadă făcând casă bună cu durerea în cur față de ceilalți participanți în trafic, din ce în ce mai multe indiferență față de regulile de circulație.

Am condus dintr-un capăt al orașului în celălalt, și dat mi-a fost să găsesc pe drumul drept câțiva care n-au semnalizat schimbare direcției, vreo doi care erau să intre din lateral în mine, unul care m-a depășit cu o viteză demnă de vreo 5 ani de pușcărie, ca apoi să oprească enervat la stop, alți meseriași care au oprit pe unde li s-a sculat schimbătorul de viteză, ma mulți care au claxonat voios enervați pe alții mai indolenți ca ei. În 5 kilometri. Dracu o să ne ia!

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑