Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horațiu Mălăele

Fără măsele viața e pustiu

Nici dentiștii nu mai sunt ce erau odată. Pielea dacă le-o faci cadou, nici cu aia nu s-ar mulțumi, bașca ți-ar da și vreo doi ani cu suspendare la măsele, asta ca să vezi cum este fără mestecat, știrbule.
Este greu fără măsele, ce este corect, este corect. Mesteci carnea pe jinjii precum bicicleta fără lanț, iar când zici că ai rumegat-o, îți alunecă cataroi pe gât de nici apa Dunării nu ți-o îndeasă rapid.

Apoi, dacă n-ai măsele, nu poți avea zâmbetul ăla șăgalnic din tinerețe, zâmbet care băga fetele în boala admirației, limba pe jos avută. Zămbetul tău era precum nechezatul calului cu poftă de sex turbat.
Dacă acum vrei să zâmbești, fară măsele, trebuie să o arzi precum gura sapei pe câmp ținută, buzele strânse prinse cu lipici de scuipat, pomeții ridicații și ochii jucăuși ca la draci.

‘Pozele fără zâmbet ESTE trista agonie’..poptămaș. N-ai cum altfel.

Au dreptate dentiștii să te scuture la buzunare și din conturi, credit tăticu, să facă mațul gros fără taxe pe seama riscului tău de a hali precum bebelușii începători în ale mestecatului.

‘Dinții mei are valoare’ – sora lui poptămaș de la oraș.

Despre intimitate

Chiar citeam zilele trecute un articol despre îngrijorarea unora privind violarea dreptului lor la intimitate. Cum că tehnologia modernă poate intra în casele noastre depistând în imagini clare chiloții aruncați prin casă, farfuriile porcoi în chiuvetă, chiar și tânțarul care m-a ciupit în somn, blânda lăsată de el, cât și înjurăturile mele însoțind zgârieturile de la scărpinat.

Pe mine nu mă deranjează deloc urmărirea și ascultarea telefonului, ăsta ar fi și motivul de mai zic în microfon ‘muistule’, având mare grijă să nu discut cu soacră-mea în acel moment. 

N-am înțeles niciodată îngrijorările astea de tip văleu, îmi violează unul intimitatea, vreo organizație secretă sau vreun stat plin de spioni care vrea să vadă ce fac cu timpul meu, cu viața mea.  Acum ceva timp am trimis un mail în eter în care am cerut clar și răspicat ca spionul alocat mie să fie o tipă bine, cu țâțe mari șu craci lungi, una căreia să-i las intimitatea mea la discreție, s-o violeze în draci până i-o da borșul pe nas. Să scrie în raportul de tură. Ah, ce bine a fost!

Parcă îl văd pe operatorul ăla de satelit urmărindu-mi mișcările atunci când mă duc la baie, nu vă divulg vouă ce vede ăla, dar sigur schimbă repede canalul pe altă baie mult mai aerisită. 

Vrea cineva să vadă ce fac, să-mi asculte telefonul, da poftim, dragă! Ce am pe mine și sub mine.

Gata cu gluma!

A fost votată legea care permite înmulțirea accidentelor rutiere cu mortăciuni pe șoselele României

Poliția Rutieră nu mai are voie să-și ascundă radarele. Este foarte corect ca din punct de vedere etic poliția sa anunțe din timp pe unde își are nenorocitele alea de radare. Orice vitezoman cu pretenții poate, de acum încolo, să o calce până la viteza pe care o vrea mușchiul lui de bemve, de merțan, de volsvagăn, de reno, de alte mașini bengoase care papă kilometri pe asfalt ca pe pâine. Hai mă, n-avem infrastructură, ce naiba!

Orice șofer vedetă căruia îi ‘cere mașina’ va primi un semese pe telefonul mobil cu avertizarea ‘atenție, man, peste 200 de metri este un nenorocit de polițai cu radarul lui. Vrei să încetinești? Dacă nu, apasă 1 și polițaiul se va face că nu te vede, dacă da, apasă 2 iar polițaiul te va recompensa cu o cafea caldă la ibric’.

Orice conducător auto care o frige pe viteză la grătar încins va primi fleșuri din sens opus direct de la Godină, iar o cadână din MAI îi va dansa din buric pe marginea drumului.

Oricărui șofer care va depăși pe autostradă 180 km pe oră, la destinație odată ajuns, i se va face cadou permisul unui șofer care respectă regulile de circulație, permis pe care poate să-l rupă sau să se c..e pe el cu plăcere.

Orice polițai care va îndrăzni să oprească la control un șofer vitezoman va fi destituit pe loc, i se va lua arma, demnitatea, va fi f…t în gură și bătut în cap cu legea asta votată de infractorii care ne conduc.
Ura, ura, ura! România va continua să fie pe primul loc la accidente cu mortăciuni în Europa.

Românește

cover-web-Romaneste

Românește, că dacă ar fi ca să compar, nu eu ci tu ar trebui sa fii la penitenciar

Românește. E la modă sloganul naționalist comunist al celor de la pesede. Nu mă iau de proprietăților de peste mări și țări ale nașilor, nici de vizitele des europene ale unora mai mici pe care abia îi mai aduci acasă de prin vacanțe si delegații, ci o să mă iau de mâncarea cea de toate zilele, cea pe care ei o vor românește pe o piață, zic ei, tot mai afectată de importuri.
Vorbind strict de rețetele noastre vechi și străbune pe care tot le invocăm, aici referindu-mă la produsele din carne, lapte, plus fructe si legume, susțin ideea dispariției timpurii a acestora. Cam din paleoliticul Ilenescian. Cauzele sunt multiple. Modernizarea, știința și dezvoltarea societății ar fi doar trei din cele care au evoluat normal.

Mai sunt câteva rețete pe care le numeri pe degete, branduri care și-au câștigat târziu, dar și-au câstigat, renumele național și internațional. Vor supraviețui, dar din cauza roboților care ne vor ajuta să evoluăm, probabil peste o sută-două de ani, vom mânca doar pastile cu miros de brânză de oaie și capsule cu aromă de mușchi de porc.
Nu o să se mai poată românește, clar. Nici tradițional, așa cum plâng unii pe aici. Ei, ca partid, nu vor mai exista pentru a-și da cu barda în oo de oftică.

În rest, pornind de la roșiile cu semințe turcești la bază, laptele de la vaci cu tâțele mari umflate cu pompa, carnea de orice animal crescut ‘românește’ cu chimicale furajere, toate sunt precum produsele din import de artificiale, dar mult mai scumpe. Să mâncăm românește, corect, dar ce? Țăranul român s-a adaptat timpurilor moderne sacrificând gustul pentru producție și preț, iar importatorii sunt susținuți din umbră de același sistem corupt care ne și guvernează.

Este ușor să arunci pe piața credulilor de serviciu informații cum că supermarket-urile nu primesc țăranii la negociere, este lejer să îndemni aceeași creduli cum că tu simți până în urină românește, când tu, politicianule sau micule șef de deconcentrată, mănânci numai mâncăruri sofisticate care numai românești nu sunt.

Să le mai ascultăm refrenul celor de BUG Mafia! Mare dreptate au.

Mișcarea din cur cu sârg se învață

141b22b8abbb24c9843c3c08f45abe72.jpg

Îngrijorător. Femeile, mai ales cele tinere, dau din cur cât mai lasciv pe stradă, cât mai des și cât mai des. În disperarea noastră, a bărbaților care-și beau cafeaua pe terasă, la șosea. Nici terasele astea nu mai sunt construite ca pe vremuri, mai ascunse pe un mal de lac, la liziera unei păduri sau pe marginea unui ape curgătoare.

Filmele turcești oferite de televiziuni, manelele și muzica orientală ascultate din ce mai mult de tinerele femei, vacanțele făcute pe litoralul turcesc, belly dance-ul urmărit pe la RomâniiAuTalent, toate astea au determinat femeile să-și miște senzual curul stânga-dreapta ajutat fiind de mersul lasciv picior în fața altuia.

Atentie! Unii barbați îmbătrânesc, de aici si riscul de a face infarct la apariția pe stradă a unui dat din cur senzual. O să-i aveți pe conștiință, treaba voastră!

Nesimțiții din magazinele universale

cumparaturile-la-unguri-sau-bulgari-sunt-istorie-romanii-merg-anul-acesta-in-serbia-si-moldova-preturile_size10

O babă bine, îmbrăcată mai mult ca decentul, cu nepoțica în Pepco discută despre cât de aglomerat este la casă.
– Vai, bunica, vezi tu câtă lume a ieșit să facă cumpărături?
– Vai, bunica, zici că n-are lumea bani!
– Tu ce zici? Mai stăm la rând?
De fapt baba vorbea mai mult singură, cea mica doar rostind da sau nu. Baba extrem de vorbăreață, plictisită în cele din urmă, iese din rând, lasă jos coșul plin cu ceva țoale, chiar aproape de picioarele mele, spunând hotărâtă.
– Hai să mergem, venim altă dată să-ți cumpere buni ce a promis!
Privesc curios coșul plin, spunându-i respectuos cum că ar trebui să-și ducă cumpărăturile la locul de unde le-a luat.
Sictirită se uită la mine, trântindu-mi mucii în fasole.
-Hm, dar nu sunt atâtea angajate care stau degeaba în magazinul ăsta!? D-aia sunt plătite.

Eu mucles, joc de glezne, tac precum căcatul în iarbă, doar gândind cum o încalec, cum îi dau două labe peste ochi, cum o târăsc pe la fiecare raion în parte, acolo unde și-ar fi pus ordonat hainele alese la loc.
Când m-am dezmeticit, nesimțita plecase.

later edit
Este valabil pentru toți clienții nesimțiți din magazinele universale de la noi, clienți care, odată răzgândiți, își lasă câte un produs cine știe prin ce raion, altul decât cel cărui îi aparținuse produsul.

pesedei, beau un rom în cinstea evadării voastre

SS-London-untergegangen-1866-und-ihr-2Se trezește România din adâncuri

Părăsiți corabia care se scufundă, dragilor! Are sparte toate compartimentele calei,  elicea îi este ruptă franjuri de metal pe fundul mării scrâșnind, velele sunt mii de fire din pânză arse de soarele liber pe cer, direcția pe busolă greșit aleasă. Peste bord este libertatea.

Până nu este prea târziu. Dăcă luați 20 de procente din valurile mării, să fiți mulțumiți. O să luați rechinul în mână, bașca-n gură un tentacul de caracatiță de prin adâncuri. Ascultați sfaturile unui pirat bătrân!

Se aude piciorul de lemn săltând anevoios pe podeaua mâncată de cariile blestemului purtat de oceanul întins. Îngândurat își târăște hoitul mizerabil pe puntea plină de camarazi generoși, unși, păduchioși, aici un pas, mai încolo altul. Ocheanul îi arată în depărtare întuneric de nepătruns.

Astăzi a avut curul ciuruit de alice moldovenești, cruntă bătaie navală pe care corabia lui crunt a încasat-o. Ce zi neagră! Mintea i-a luat-o razna de la pesmetul maroniu mâncat cu nesaț, iar tangajul îi face feste crezându-se Barbă Neagră, salvatorul oamenilor săraci pe care tot el i-a prăduit. Dinții i-au fost mâncați de ciuma neagră, boală contactată de la un timonier fugar ce se ascunde în Madagascar, iar cei șapte ani din cocoașă îi vor atârna greu de vâslele galerelor. Va fi biciuit la dușuri de doi pirați, unul fără un ochi, iar altul fară o ureche, amândoi fiind doi bandiți recunoscuți pentru cruzimea cu care își maltratează victimile atunci când acestea se apleacă brusc după săpunul din sepie tristă.

Ah, Teleormanul meu!, i se va auzi urletul în noapte.

pesedei, săriți în apă, vâsliți la mal, cereți ajutor!
O să vă atârne lumea de catarg.
Beau un rom în cinstea evadării voastre.

A venit timpul

cu-pumnul-in-masa (1)

Când te contrazici cu cineva pe teme politice și sociale simți în opinia lui o abordare apropiată nu numai de interesele lui, dar și de ale apropiaților, fie ei părinți, colegi, prieteni. Mai ales în orașele mici unde toți se cunosc cu toți, unde toți se întâlnesc des pe stradă, la promenadă sau la serviciu.

Acel cineva încă nu se poate despărți de părerile obiective pe care le gândește și nu le spune, asta doar pentru a nu-l supăra pe apropiatul care poate, într-un fel sau altul, să-i afecteze negativ viața liniștită de zi cu zi.
Cred că a venit vremea în a încerca să depășim gardul cu care ne sunt împrejmuite punctele de vedere și să încercăm în a evada din turma care ne ține împreună cu opiniile celor apropiați nouă. Să vorbim, să scriem, să țipăm.

Ne respectăm părinții și ne dorim tot binele din lume pentru ei, dar parcă mai mult ne iubim copiii și viitorul lor. Părinții ne sunt încă ancorați în trecut, în comunism. Trebuie să avem curajul să-i combatem și să le criticăm punctele de vedere.

Ținem la prietenii care lucrează în administrația de stat, șefi sau simpli executanți, dar ei au propriile interese mai presus de obiectivitate și corectitudine. Le permite sistemul corupt. Trebuie să le atacăm concepțiile, convingerile și, poate, să-i determinăm în a se rupe de organizația mituită din care fac parte.

Admirăm anumiți politicieni sau ne-am apropiat de ei din anumite preocupări în a obține avantaje de orice natură ar fi ele, dar putem să ne susținem anumite idei pe care le considerăm a fi susținătoare a unei societăți fără corupție, interese ascunse, fără hoție, manipulare, prostie și minciună.

A venit timpul să ne supăram rudele, prietenii, vecinii, colegii de serviciu. Sau să-i convingem pentru o Românie mai bună.

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑